marți, 28 februarie 2017

Prima zi de cresa



Dupa ce un an de zile m-am perpelit pe-o parte si pe alta daca sa o dau pe Aga in colectivitate si unde. Daca mai bine angajez o bona sau stau pe capul bunicii sa lase munca, sa aiba grija de nepoata. M-a impins nevoia. Cand a dat frigul nu ne mai intelegeam. Stateam mai putin pe afara. Copiii erau la gradi sau in casa. Televizorul ajunsese piesa de rezistenta cand aveam treaba. Deja era prea mult. Mami, maine mergem la copii. Gata! Am sunat. "Sa veniti, sa vorbim, sa stam la un ceai." "Ce ceai? Maine va aduc copilul".

Am insotit-o vreo zece-douzeci de minute, si eu si tat-su, priveam toti trei cum se joaca ceilalti copii. Pe ea o mancau picioarele sa mearga si sa mestereasca si ea ce faceau ei. Cand a luat-o educatoarea a fost extaz. Noi am mai stat de vorba. Sa stabilim. Sa vedem cum e in jur. Am plecat.

A fost crunt. Am bocit pana am luat-o de la gradi/cresa. Ma simteam vinovata. De ce o las? Ce se face fara mine? Oare e bine ce fac? Si fiica-mea. Ea nu parea deranjata de plecarea noastra. Imi spunea in fiecare seara ca "megem a popii" si dimineata se trezea cu noaptea in cap sa plecam. Nu stiu ce intelegea ea de era asa bucuroasa dar eu am bocit vreo saptamana-doua.

Supararea a fost cand am zis ca o las sa doarma acolo(pentru ca adormea in masina si ieseam toti in dezavantaj). Cand a vazut ca o las acolo sa doarma chiar s-a suparat. Dimineata o lasam plangand. Nu plangand oricum. II spuneam "Hai, Mami, acasa. Asa suparata la copii nu te las!" Se dadea jos din bratele mele, pleca spre grupul de copii, plangand in continuare si printre lacrimi si sughituri: "veau a popii". Io stateam dupa usa pana se potolea, apoi ma urneam cu greu spre casa, abia asteptam sa se termine somnul de pranz. "hop" eram dupa ea. O asteptam in masina. Sunam, urmaream, ma stresam. Am innebunit-o pe Flori(sufletul gradinitei). Dadeam tarcoale mai ceva ca hotii. (Da, mami, stiu. Te-am facut de rusine. Dar mai bine ca am facut asa la cresa decat sa fac asa cand vei fi la facultate). Intre timp am trecut in extrema cealalta si, deseori, suntem ultimii parinti care isi revendica copilul.

Tot plansul asta al ei a durat, de fapt, vreo trei zile. Apoi a racit. N-a racit, a facut muci (cu care ne laudam si cateva luni mai tarziu - la momentul scrierii). 10 zile stat acasa. De control. Mers la medic: "Domn'le mai stam mult ca mucii astia nu mai trec?". Unda verde, ca in baza mucilor (a lipsei lor) nu mai dam pana in primavara pe la cresa. Aaaaah, pai dupa zece zile fara copii a fost aaaasa bucuroasa ca a fost incantata sa ramana la somn acolo.

Alesul locului n-a fost greu pentru ca, dupa criteriile si stilul meu, era singurul care se potrivea in mare masura. Numai ca am ajuns acolo si cesavezi: "o hala".. renovata, dar o hala. Mi-a stat inima. Stiam, dar parca... Sotul e pragmatic si relaxat. Mi-a spus ca nu crede ca Agai ii pasa e hala. Basca, in timp s-a transformat in avantaj. Atata spatiu pentru ei! Acum mi se pare cel mai frumos loc din lume (dintre spatiile inchise :) )

Dintre criteriile mele unul dintre cele mai importante este joaca in aer liber. Motivele-mi: Pentru ca asa am crescut eu. Pentru ca oxigenarea creierului, clar, este importanta. Pentru ca ii "caleste" (folosesc un cuvant cu care nu-s de acord , dar care vreau sa exprime ce se intampla cu o fiinta, alta decat cartita sau castravetele de mare, cand petrece suficient timp in aer liber si una care sta ingradita intre patru - sase pereti. Pentru ca racelile si bolile nu se iau de afara. Din contra, un spatiu nearisit este mai periculos. Ca o paranteza: Aga a racit, cu febra de mai multe ori inainte sa intre in colectivitate si nu am asociat asta cu iesirile noastre. Nici faptul ca o scoteam la o plimbare usoara cand avea febra nu mi s-a parut ca a agravat simptomele sau a intarziat insanatosirea. Singurul lucru pe care il faceam era sa evitam interactiunea cu alte persoane, mai ales copii. Nici sa nu dea si nici sa nu ia ceva in plus cand e deja vulnerabila.

M-a luat prin surprindere de multe ori felul de a gandi, empatic si cu copiii mereu in minte, al lui Flori. Faptul ca sunt tratati cu respect si cu dragoste (si cu limite, desigur). Chiar daca plang, chiar daca au o zi proasta. Si Flori nu are rabdare doar cu copiii. Copiii nu-si fac prea mari griji. Dar parintii, sa te tii cand venim cu cereri, sa nu le numim pretentii. Desigur, unii sunt mai relaxati (ar trebui sa ii scot la o cafea sa imi povesteasca si mie cum).

Activitatile de la cresa si gradi sunt dintre cele mai variate si interesante. Ador ca nu subestimeaza copiii si le ofera ceai din cesti de portelan. Mancare din farfurii normale. Urasc plasticul si ma urasc cu fiecare butelca de apa cumparata. Lipsa plasticelor, a meselor de plastic, scaune(ok sunt vreo doua scaune de plastic, 90% dintre ele sunt de lemn), pahare, farfurii, ma incanta si imi ofera senzatia de sanatate.

Copiii vad si participa la activitati normale dintr-o casa: curatenie, "gatit" (facut smoothie, framantat aluat, curatat fructe). Adica ce ar fi facut si acasa. Atunci parca nu mai am asa mari mustrari de constiinta ca trebuia sa stea acasa pana la trei ani. Au un colt de lectura pe care deja stiu sa il foloseasca. Mancarea este personalizata dupa nevoi. Au ca vecini niste caprite pe spatiul verde de vis-a-vis. Fetele care lucreaza acolo sunt foarte dragute. Toti copiii sunt atasati de ele.

Desigur, cel mai important ramane faptul ca Aga vrea la copii. Probabil o sa faca cei 3 ani si eu inca o sa ma mai intreb daca era mai bine sa stea cu mine acasa. Sa ma enervez, sa nu fac fata, sa o las nepermis de mult la televizor, sa nu socializeze consecvent cu un grup de copii, sa nu fi facut toate activitatile alea. Hehehe, glumesc, n-o sa ma intreb.

joi, 3 noiembrie 2016

A pune sau a nu pune poze online cu copiii

sau despre cum prima optiune este ireversibila si nu prea inteligenta

Principala menire a acestui text este sa ne(pe mine si pe Bogdan :) justifice atitudinea in privinta acestui subiect fata de copilul nostru. Deciziile se iau cu el in minte, pe termen mediu si lung. Am scris si de ce nu am recoltat celule stem si de ce am facut vaccinurile (asta am scris in privat ca sa nu declansez polemici pe care la vremea aceea eram incapabila sa mi le asum).

Inca dinainte sa avem noi copil nu am fost de acord cu fotografii de-ale copiilor in mediul online. Fotografii publice se-ntelege, oricum albume pe picasa si te miri pe ce file transfer sa traiasca, e imposibil de evitat cand ai bunici si frati la distanta. Desigur, dupa ce a aparut copilul situatia e mai greu de gestionat dar motivele raman. De ce e greu de gestionat? Pentru ca in relatie cu alti copii depinzi de ceilalti parinti/educatori si pentru ca imi vine sa arat tuturor "uite ce destept si frumos e copilul meu! uite ce lucruri minunate face! uite! uite! uite!" ma cenzurez usor, putini sunt cei carora le pasa. Lor lor le pot trimite privat. Si pentru ca, in general, teoria e mai usoara decat practica.

Motivele pentru care vrei sa pui poze sunt evidente si imediate:
  • vrei sa tii legatura cu multe persoane aflate la distanta
  • sa vada lumea ce fac copiii (in vizita ,la gradi, la joaca, la petrecere, in vacanta)
  • ai o problema si vrei sa te ajute altii: pe forumuri, grupuri etc.
  • nu ai vrea sa fie izolat si discriminat - sa fie el singurul care nu apare in poze
  • instinctiv ne punem viata pe reteaua de socializare
  • sa vada lumea ce copil minunat ai si ce lucruri marete face (deja) + plus lenea sau nestiinta de a le face cu acces restrictionat

Motivele pentru care nu ar trebui sa le faci publice si sa fie accesibile unui grup foarte restrans de persoane pe termen scurt par hilare, dar au impact mare si pot avea si impact negativ:
  • daca apuca pozele sa devina publice fenomenul devine cu usurinta ireversibil(se cache-uiesc prin motoare de cautare, uiti de ele, le preia altcineva si gata - le-ai pus, nu le mai iei)
  • imagini care noua ni se par teribil de dragute s-ar putea sa nu fie percepute la fel de ei cand vor creste
  • acelasi lucru de perceptie se intampla si in raport cu alte persoane. Poate parintele crede ca este o imagine minunata si eu stau prostita si ma intreb ce-o fi fost in mintea lui ca uite ce urat a iesit copilul
  • in momentul asta consider ca eu am prea multe poze online, iar peste 50% din ele nici nu imi plac cum au iesit
  • daca va creste copilul si vede ca nu are cont, poze, in cateva ore isi uploadeaza toata viata pe reteaua de socializare si s-a rezolvat problema, asadar daca nu punem poze nu e o tragedie
  • o sumedenie de situatii in care altii vor avea nepermis de multe informatii despre el(copil) fara ca acesta sa fie constient de asta:
    • angajatorul care inainte de interviu cauta tot ce se poate online
    • vreo persoana care se indragosteste de el/ea (sa fie avut eu uneltele online de astazi sa aflu despre cei de care m-am indragostit)
    • vreo persoana mai putin bine intentionata (ma trezeam, in liceu de obicei, urmarita zile la rand de cate un libidinos cu Cielo caruia i se punea pata pe mine, as fi innbunit sa stiu ca imi scormoneste prin trecut sa baleasca pe poze cu mine manacand struguri ?!?)
    • persoane necunoscute care au intres sa "fure identitatea" - cu scopul de a-si face reclama, de a te denigra, de a posta lucuri in numele tau etc.
  • programele de face-recognition care functioneaza destul de bine si astazi - peste 10 -20 ani vor fi si mai performante - pana si intr-un proiect universitar la care am participat s-a scris un program destul de bun de detectare a fetei, iar bazat pe niste semne distinctive il scriu eu cu rata de succes 100% :)
  • vor fi multe perioade in viata cand isi va dori sau va avea nevoie de intimitate; uneori asta poate sa se traduca prin a alege el ce trebuie sa se stie despre el si ce nu - ori daca are sute de poze din toate etapele vietii plutind online in vazul tuturor care vor sa vada, de unde sa mai aleaga?
  • deja de la varste de 4-5 ani sunt copii care isi exprima dorinta de a nu fi expusi online. Exemplu: "Mami! Iar ai pus poze cu mine, te-am rugat sa nu pui!" mama: "Da, nu-i place sa pun poze cu ea pe facebook". De ce consideram ca e ok sa ignoram copilu, sa nu ne explicam macar gestul. Sa raspundem "adultilor" si lor nu?
  • oricine poate face un istoric in imagini si text despre copil: unde a mers la gradinita, la scoala, ce prieteni a avut, cum arata familia, cum arata casa in care a crescut, cand a fost bolnav, trist, accidentat (de exemplu acum daca cu google images cauti dupa o poza de profil se vad toate comentariile pe bloguri- forumuri in care ai folosit cont cu acea poza de profil)
  • pozele pot fi puse mai departe pentru reclama la produse de copii, poze de profil ale altora etc.
  • pedofilia in mediul online nu simt nevoia sa o mentionez, dar o fac pentru ca in sine ar trebui sa fie un motiv suficient

Am o colega care are contul de facebook duplicat de un tip - explicatia lui e ca el incearca sa o ajute, ca ea e asa frumoasa, dar "daca e proasta si nu intelege". Eu am aflat de curand - nu intelegeam de ce are doua conturi, mi se parea ca posteaza link-uri indoielnice si imi facusem o parere cam proasta despre ea - nu o cunosteam sufcient ca sa imi dau seama ca nu este contul ei. O si terorizeaza pe de-asupra, nu vrea sa inchida contul. Pentru cine e interesat musai sa auda si sa vada ca exista langa noi asa cazuri o pot ruga sa folosesc printscreenurile ei de messenger + sa va povesteasca personal, cat are ea rabdare, poate se mai dezamorseaza moda asta cu share-uitul in nestire a pozelor cu copiii.

Cand duci copilul in comunitate lucrurile nu mai sunt la fel de usor de controlat. Desi am alocat o mica discutie inainte concluzia fiind ca vom proceda la fel ca pana acum lcrurile se complica. Se fac poze, multe poze, poze de grup. Si eu imi doresc sa vad ce face copilul. Celelalte parti implicate doresc sa le foloseasca, sa le vada, sa le share-uiasca sau nu. Si ce faci? Izolezi copilul, sa fie dat afara din toate pozele? Rogi macar sa nu fie pozele publice? Asta poti sa rogi/controlezi cand e vorba de contul gradinitei? Dar daca parintii ceilalti le salveaza si le fac publice. Una peste alta m-am trezit vorbind singura, cand nu vorbeam cu Bogdan despre cum e mai bine sa procedam.

E utopic sa cred ca nu va ajunge nicio poza online. Atunci solutia a fost: cat mai putine poze, fara poze in prim plan, fara poze publice in care e singura si fara poze in care este dezavantajata. Dorim si poze cu ea, sa vedem ce face, sa avem amintiri, dar am rugat sa fie trimise in privat. La regulile acestea vom adauga reguli dinamic, dupa caz.

Ne raportam la copiii nostri, nu doar ca la niste bebelusi pe care ii cocolosim si cu care ne laudam, ci si ca la viitorii adulti de la care vom astepta sa fie independeti, sa isi gestioneze singuri viata si care, foarte probabil, vor avea nevoie de intimitate! Sa nu fii expus pe retelele sociale va fi un privilegiu. Cat despre parintii care spun ca de asta nu isi fac cont de facebook, eu zic ca e o atitudine delasatoare. Sa te faci ca nu exista nu este o optiune. Daca nu pui tu poze pun altii si tu trebuie sa afli de existenta lor.

Nu va faceti griji cred ca sunt sanse mai mari sa intrebe de ce ai pus decat de ce nu ai pus poze cu ei. Si cand le vei explica de ce va fi o oportunitate sa ii sfatuiesti sa nu se expuna in alte fotografii sau filmulete. Stiti ce spun, de exemplu cand bei pe la petreceri si te pui in ipostaze neplacute, ca maine poimaine ajungi persoana publica serioasa si nu vrei sa le cari dupa tine. Daca s-a intamplat iti asumi si incerci sa reduci efectele negative.


Mi-am dat suficiente motive sa fac regulile de postare a pozelor online si mai stricte. Sanatate!

duminică, 7 decembrie 2014

Concluzia Noastra Referitoare la Recoltarea de Celule Stem la Nastere


Toata lumea vorbea despre alegeri noi vorbeam si ne strofocam cu celule stem.
Doua saptamani nu am dormit pentru a lua o decizie in aceasta directie: sa recoltam sau nu celule stem la nastere.
Initial am pornit de la faptul ca vom recolta, mai ramanea sa ne informam sa hotaram cu cine.

Investigand am ajuns la concluzia ca nu vom recolta. Singurul fel in care a fi de acord sa recoltez ar fi daca as putea sa pun la dispozitie grefa intr-o banca publica, fie si contra cost.

Si pentru ca sunt o persoana responsabila voi documenta decizia. Mai intai voi recunoaste ca tratamentele cu celule stem in general si cele cu celule stem recoltate din cordonul ombilical la nastere exista si de foarte multe ori functioneaza. Celulele stem in sine nu sunt o utopie si sunt folosite in medicina, nu pot nega asta, nici nu incerc. Un coleg care a lucrat ca medic in cercetare, in Spania, pe un proiect care incerca sa modifice celulele stem prin diferite metode in a le da anumite functii (ei nu au avut rezultate, altii au) a recomandat sa recoltam pentru ca el crede ca stiinta va avansa si "Doamne fereste sa nu ai nevoie". Cu aceasta a doua parte nu sunt de acord si am decis sa nu o consider un argument.

Asadar cu beneficiile care ar putea exista si pe care nu insist pentru ca le veti gasi in reclama oricarei banci de celule stem, am decis sa nu facem aceasta "investitie". De ce? Am stat si am citit multe cifre, statistici, am stat de vorba cu parinti cu copii intre 0 si 14 ani, am ajuns la a citi forumuri din diverse tari si continente sa aflu parerea a cat mai multor mame si din alte zone, am ajuns sa citesc lucrari medicale, sa imi sun medicul de cateva ori. E greu sa documentez fiecare lucru in parte dar voi incerca sa rezum de ce nu apelam la recoltare de celule stem in sistem privat. Pentru ca:

1. Investia pare sa fie intr-un procent mult mai mare in favoarea companiilor ce depoziteaza celule stem decat pentru copilul meu. Probabilitatea de a avea o boala tratabila cu celule stem e mica 1:200 zic companiile private, probabilitatea ca aceasta boala sa fie tratabila cu celulele proprii (asa numitul transpant autolog) e si mai mica, cel mai probabil medicul te va trimite mai intai sa cauti un donator, ca e mai bine cu celule de la un om sanatos, rata de succes in cazul in care sa ajungi sa iti folosesti propriile celule e undeva la 20-40% (informatie primita tot de la o banca privata din prezentare).

Folosesc numerele bancilor private pentru ca ele par sa fie cele mai mari ca si probabilitate de apartie a bolilor vizate si ca rata de succes a tratamentului, in ce am citit altenativ numerele sunt si mai mici.

2. Inexistenta bancilor publice in Romania care cred ca partial este inhibata si de interesul bancilor private, desigur statul are rolul esential. Din tot ce am citit reiese ca o banca publica este mult mai importanta, pentru ca au acces toti cei care chiar au nevoie, asa in banca privata fiecare tine blocat esantionul sau cu probabilitatea infima de a avea nevoie de el (exista mai mari sanse, asa cum am spus sa fie nevoie de un donator extern)

3. Comisia europeana si alte state din vest nu incurajeaza existenta bancilor private fiind cosiderate chiar non-etice. In anumite state precum Franta sau Italia acestea sunt interzise. In Germania trebuie sa se puna la dispozitie si optiunea publica. In SUA statul incearca sa se mentina echidistant dar impune bancilor private sa scrie in contract probabilitatea foarte mica de a avea nevoie de transplant autolog si care este intre 1:2700 - 1:30000 (este un interval pentru ca sunt mai multe studii. Va traduc in mare mai jos dintr-un articol din 2004 care se mentine (am gasit si o pozitie oficiala de data mai recenta dar nu mai dau de ea): (sursa)French National Consultative Ethics Committee CCNE concluzioneaza ca bancile private nu pot fi interzise insa trebuie atrasa atentia catre urmatoarele riscuri:
  • contravin principiului solidaritatii (cu alte cuvinte daca eu tin grefa mea de sange blocata pt mine, tu pt tine, etc cineva care chiar are nevoie de transplant alogen nu are acces la ele)

  • bancile creeaza sperante in mod utopic si se folosesc de sentimentul de invinovatire a parintilor dornici sa faca totul pentru a-si ocroti copilul

  • daca transplantul de tip autolog (cu propriile celule) se dovedeste a fi util, atunci institutiile medicale ale statului ar trebui sa se ocupe si de aceste interventii si sa devina rutina

  • ineficienta stocarii pentru uz autolog poate fi o provocare pentru tarile sarace

  • reclamele bancilor ar putea miza pe sentimentele de frica si de vinovatie ale parintilor daca nu recolteaza


5. Exemplele de transplant cu celule stem ombilicale care s-au dat la prezentarile diferitelor companii sunt exemple de transplant alogen (de la donator) adica exact principiul pe care bancile private nu il respecta, pentru ca nu poti lua de la cineva din sistem privat si nici el de la tine (nici cu bani nici fara)

4. Persoanele care prezinta compania de celule stem nu sunt din sectorul medical prin urmare sunt incapabile de a oferi raspunsuri credibile dincolo de ceea ce invata pe de rost

5. Exemplele de transplant cu celule stem ombilicale care s-au dat la prezentarile diferitelor companii sunt exemple de transplant alogen (de la donator) adica exact principiul pe care bancile private nu il respecta, pentru ca nu poti lua de la cineva din sistem privat si nici el de la tine (nici cu bani nici fara)

6. Daca ar fi fost sa aleg o banca cu care sa recoltez pana la urma, aveam una in minte, care pare cea mai cuprinzatoare si cu cele mai putine hibe ce pot fi invocate de celelalte banci. Banca aceasta mai este pe pieta precum Peru, India, Venezuela, nu stiu ce sa zic, dar par sa fie zone care nu au pusa legislatia medicala la punct, cel putin din acest punct de vedere si parca in foarte multe domenii se profita in mod similar pe piete din acestea imature. Nu a fost un criteriu de respingere, dar a fost ceva ce mi-a atras atentia cand m-am interesat prima data de banca respectiva

7. Un aspect care m-a confuzat a fost felul in care se atrage atentia de anumite banci cum celelalte banci nu sunt ok. Fiecare pune accentul pe un anumit lucru pe care il prezinta ca fiind esential si pentru ca nu e respectat nu merita sa stochezi cu o banca competitiva. Comcluzia este ca fiecareia ii lipseste ceva esential: fie nu proceseaza sangele cu metoda noua, metoda veche de stocare integrala fiind total nerecomndata, fie nu depoziteaza in Romania sau undeva suficient de aproape si sigur grefele au sanse mari sa e deterioreze pana la destinatie, fie nu au portofoliu de a fi eliberat grefe pana acum, deci cine sa stie sigur daca sunt in regula sau nu

8. Din niste numere citite pe care nu reusesc sa le mai identific acum, dar sigur daca scormoniti un pic veti gasi, piata celor care apeleaza la banci private de celule stem in Romania vs Vestul Europei este de 8% vs 3%. Avem noi mai multi bani, suntem mai responsabili, mai speriosi, mai usor de dus de nas, mai putini sustinuti de sistemul de sanatate si facem si noi ce putem sa ne protejam. As spune ca un pic din toate, dar totusi diferenta e cam mare. Mai mult toate nebunia asta cu recoltare de celule stem a fost in SUA de exemplu in anii 90 pana s-au mai potolit. La noi e precum colectia de anul trecut de pantofi, abia acuma vine valul. Ca si la criza economica, mai intai la ei, apoi bum si la noi, pantofii mai intai la ei, hop si la noi.

9. Mentionam banca publica mai sus unde inseamna sa donezi in mod altruist si dezinteresat. Daca are cineva nevoie ia mostra daca ai tu nevoie o iei tut, contracost, asa cum le ia toata lumea, daca a apucat sa o foloseasca alticineva sau si mai probabil sa fi fost aruncata cu alea 70% ghinion, cauti alta. Adica mamele alea cum pot si eu n-as putea sa imi asum asa o situatie

10. Argumentul ca nu stii cum evolueaza medicina si cu ce o sa aiba nevoie copilul, poate tinerete fara batranete, poate facerea de organe noi etc. In primul rand medicina evolueaza in mai multe directii simultan si daca vor putea face organe noi din celule stem ombilicale vor face si din celule stem din sitemul periferic. Mai mult bancile nu par sa colaboreze intre ele, unele stocheaza sange integral, altele celule, nu se poate faca transfer de la banca publica la banca privata si nici invers. Mai mult, asigurarile, acolo unde exista si doar pe transplant autolog, ala mai putin probabil, acopera doar bolile documentate pana la ora actuala. Daca apare ceva in plus gen organ nou, tinerete fara batranete si alte boli care nu sunt de sange si nici dintre cele 2 metabolice va trebui sa scoti cele cateva zeci sute de mii de euro pentru a beneficia de celulele stem.

11. 70% din mostrele aduse la o banca publica nu sunt catalogate ca fiind utilizabile pentru donatie si atunci se distrug sau se folosesc in cercetare; deci doar 30% sunt viabile. In bancile private nu par sa aiba multe limitari, e de asteptat sa nu fie la fel de stricti dar nu am intalnit persoane carora sa li se refuze mostrele recoltate. Chiar unei familii care a avut extrem de putin sange recoltat si a incercat sa rezilieze contractul s-a insistat ca uite, primesc si o reducere de 50%daca continua stocarea cu ei.

12. Am aflat ca initial una dintre companii scria in certificatul de dupa procesarea sangelui pana la ce varsta estimativa poate fi folosit si cu ce probabilitate, doua familii pe care le cunosc au renuntat la stocare dupa ce au aflat aceasta informatie(copii in cauza au deja 6 ani, pana la ora aceasta in baza acelui certificat nu ar mai fi fost valabile grefele). Prieteni care au recoltat de curand cu aceasi banca au spus ca este scris numarul de celule dar nu mai exista estimarea pana la ce varsta/greutate ar putea fi folosite. In toate cazurile au fost nemultumiri din partea clientilor legate de partea contractuala, plata, de exemplu unii dintre ei desi aveau tesutul din cordonul ombilical neviabil s-au prins singuri si trebuie ei sa ceara sa plateasca stocarea mai putin anual.

13. Parintii care nu au vrut sa mai recolteze dupa ce au vazut ca doar pana la 3 ani ar ajunge integral sangele pentur copil au cerut bancii sa distruga grefa si li s-a raspuns ca nu se poate. Nu stiu daca intre timp au adaugat in contract ce se intampla in acest caz dar am observat hibe serioase in contractele care mi-au fost puse in fata ochilor.

14. In caz ca grefa nu exista sau este inutilizabila din cauza bancii, desi in certificatul initial ti s-a transmis ca e in regula, banca iti da banii inapoi. nu-s ce sa zic e suficient cand tu iti pui sperantele in acea grafa de sange si ai ajuns in acea nedorita si putin probabila situatie ei nu te despagubesc cu nimic, mergi singurel frumos si iti platesti din banii tai o grefa de la donator. Si daca imi zice cineva ca e probabilitatea mica sa se intampla sa iti buseasca grefa raspund ca e totusi mai mare decat sa ajungi sa ai nevoie de transplant cu propriul sange

15. Teoria spune ca daca istoricul familial si medical nu sugereaza posibilitatea aparitiei vreunei boli nu este recomandata recoltarea de celule stem in regim privat. ne incadram :)

16. Exemplul pe care il avem (nu da numele)

17. Nu in ultimul rand, pentru majoritatea viitorilor parinti - Argumentul financiar - costurile anuale solicitate pentru depozitarea celulelor prelevate au crescut pe masura ce piata a capatat avant in Romaniaz fara insa ca procesul sa fi cunoscut vreo evolutie tehnologica sau vreo investitie care sa justifice cresterea dincolo de rationamentele de profit. (70 RON -> 85 EUR)

Din nefericire aproape apropae nici un parinte nu a putut sa imi argumenteze de ce a ales sa recolteze celule inafara de: "Doamne fereste.. .sa fie acolo ... nu se stie niciodata ce apare sau cum evolueaza medicina". Si pentru ca acesti parinti plus companiile de celule stem din Romania au reusit sa-mi inoculeze frica m-am gandit la alternative viabile si de mai bun simt:

  • asigurare medicala si de viata care acopera nu doar un numar limitat de boli ci in principiu orice boala pana intr-o anumita suma
  • fond de urgente medicale pentru copil, se potriveste fix pe acelasi principiu sa fie acolo, Doame fereste, dar sa na-aiba nevoie si mai bine sa ii foloseasca el cand vrea sa isi deschida o afacere sau sa-si urmeze visul de a calatori


Am o viata intreaga inainte pentru a fi santajata emotional la fiecare pas sa fac lucruri pentru binele copilului. Indifierent de ce decizie ia fiecare sunt de acord ca cel mai bine este sa nu fie nevoie.

Voi incerca sa mai updatez postul cu link-uri, m-am adunat greu sa scriu macar pe scurt tot ce am aflat in investigatia mea. Nu am pretentia ca parerea mea (a noastra ca si sotul a contribuit) e cea corecta, fiecare isi asuma deciziile.

duminică, 15 septembrie 2013

Ganduri de pe la proteste adunate



De duminica trecuta am promis ca revin cu informatii si n-am facut-o, dar uite ca tarziu, tot revin.

Duminica trecuta am plecat catre protest. Mai intai am mers catre centrul vechi unde trebuia sa aiba loc un flash-mob. Cei care trebuiau sa participe s-au intitmidat , au fost putini si au renuntat. Pentru mine a fost bine ca acest mini-eveniment ma mobilizase sa fac niste flyere pe care le-am impartit. In mare parte oamenii le-au luat, doua cupluri au fost nesuferite, adica s-au rastit la mine, ok , fair enough si un cuplu, mai exact ea m-a injurat urat, asa urat ca si la o saptaman dupa mai tin mine :(.

De cate ori am avut ocazia am intrat cu oamenii in vorba, am mers in parc si, slava Domnului, fara injuraturi, refrenul, era: "Nu o sa rezolvati nimic". Partea in care n-avem job, nu ne pasa de scoala (ce bine de mine ca arata tanara si pare ca tre sa incep scoala maine/azi), basca sigur sunt platita sau am eu vreun interes. Pai cum n-am vreun interes? Ca doar nu ies de nebuna, si explica oamenilor ca interesul tau este sa ai si pe termen mediu si lung o tara in care se poate trai plus restul de argumentatii. La piece de la resistance pentru mine a fost ca astazi(ieri deja) niste barbatii as zice pe la 50 de ani, in Cismigiu mi-au zis ca ce?! si in Algeria,si in America de Sud se face exploatare cu cianuri. Si vrem sa fim ca Algeria? Asta e tinta noastra? Nu a fost un dialog lung.

Povesteam la un moment dat de doi tineri sirieni, jumatate romani, a trebuit sa vorbim in engleza si au facut studiile superioare acolo, deci mai mult sirieni as zice, unul din Damasc, celalalt din Tadmur daca imi amintesc corect. Ne-au intrebat pe mine si pe Gabi ce se intampla, pentru ce protesteaza oamenii. Le-am povestit pana mi-am pierdut suflul si ne-au povestit si ei. Cum si la ei au inceput protestele pasnic, au tinut 6 luni dupa care au degenerat. Cel care nu era din capitala Siriei ne-a povestit cum pur si simplu autoritatile au ingropat un container nuclear, acolo, sub oras. Protestele s-au inchegat la Universitate, oamenii cu creier si mai putin incovoiati de grija zilei de maine si-au dat seama de pericol. A insistat ca oamenii acolo sunt incurajati sa nu gandeasca, sunt coplesiti de grija zilei de maine. Spunea ca lumea era obisnuita cu multe, adica fura frate caaaat vrei, dar lasa-ne macar sa traim, sa putem sa muncim ca sa ai ce fura. Facea analogie cu ce ii povesteam eu, cu cianura. N-am intrebat daca au plecat de tot, nu vroiam sa simta ca insinuez ca au fugit. Ei ziceau ca la noi tot e bine, ca macar putem sa protestam fara sa se traga in noi. Dar zic eu la ce folos daca nu iese fiecare suflet in strada. Ma mai gandeam ca ei vin la noi si noi fugim la nemti sau in alte parti. Ce-o sa facem? O sa ne ingramadim in alte locuri?

Zilele astea au fost remarcabile ca am descoperit totusi ca imi duc traiul printre oameni de calitate. N-a iesit in strada nici un om ca l-am scos eu sau ca i-am zis, i-am povestit, NICI UNUL. Ba din contra cred ca am si pierdut cativa: "Ah, iese nebuna in strada", poate am fost si usor agresiva. Dar au iesit foarte multi dupa ce au citit, dupa ce au procesat informatia, dupa ce au cautat in mai multe locuri. Da! Astia sunt oamenii cu care ma vad zi de zi, stiam ca sunt mai instruiti ca mine, ca in majoritatea domeniilor ma depasesc, iar faptul ca stiu sa si exprime asta inclusiv prin proteste pasnice ma face sa ma simt norocoasa! Ca sa nu mai zic cat de norocosi sunt ai lor copii.

Stiu ca toata situatia asta nu are nicio sansa sa se termine maine sau peste 6 luni sau poate macar peste un an. Sunt atatea lucruri putrede. Momentan sunt socata de stirea ca in Neamt se porneste proiectul de exploatare a tone de Uraniu, n-am adunat informatii inca dar ma strange in spate. Cianura si sterilul de la exploatarile din Baia Mare, Rosia Montana, Brad, Deva, Muncel, fracturare si posibile incidente in Dobrogea si Bralad, exploatare de Uraniu in Neamt, paduri deja defrisate, plus toate cele deja existente. Orasele mari sunt poluate suficient, pe alocuri miroase a canal, vidanja sau combustibil. Avem voie sa stam in casa si sa credem ca imobilul pentru care platim rate e o investie buna si ca asiguram un prezent si viitor rezonabil pentru copii. Avem acest drept dar avem si ceva responsabilitate sa ne asiguram ca exista sanse macar sa fie asa.

Intrebarea de ce nu am protestat pana acum am incercat sa o mai satisfac: Personal pana acum am stat in letargie pentru ca eram dezinteresata, egocentrista, cu atitudine de oricumnurezolvatinimic. Pe scurt din aceleasi motive pentru care nu o fac nici cei care inca mai petrec serile pe canapea zicand "Iara protesteaza astia" in loc de "Uniti Salvam Rosia Montana", uniti salvam Romania!


As mai vrea sa rog bunicii si parintii care au deja copii capabili sa ia decizii pentru sine sa ii sustina, sa aiba incredere in ei. Au avut zeci de ani de zile ocazia sa faca lumea asta mai buna. Sa ne-o lase noua zic. Sa nu ia decizii pentru cand nu vor mai fi. Noi stim ca ne-au facut dintr-un gest egoist, sa aiba pe cineva care sa le aduca apa si sa se mandreasca printre rude, prieteni, vecini cu acel cineva pe care l-au facut si l-au crescut. Poate nu a fost un gest egoist si si-au sacrificat intreaga viata, atunci cu atat mai mult sa nu strice totul acum. Promitem sa ii lasam sa se uite cat or trai la TV si emisiunile lor favorite, sa fie dezinformati cat vor ei, dar sa aiba incredere in noi vs mass-media.

miercuri, 4 septembrie 2013

Rosia Montana, maidanezii si civismul


Ca sa fim in context, detaliile despre situatia Rosia Montana in cuvintele mele le vedeti in postul anterior .

Sunt doua lucruri pe care vreau sa le evidentiez in postul asta:
  • 1. Care e legatura intre Rosia Montana si incidentul cu cainele criminal
  • 2. De ce nu s-a protestat pana acum legat de Rosia Montana
As privi doar partea sociala si mi se rupe de politic (sa imi mai explice cineva o data cum de sunt oamenii astia platiti din banii mei?)

1. Cainele si Rosia Montana:

* fenomenul acesta cu cainele vagabond care a atacat si omorat copilul ar trebui sa fie unul alarmant pentru ce face ignoranta noastra. Acum oamenii semneaza petitii, propun mitinguri, sare si presedintele sa repuna legea euthanasierii in vigoare (cum i s-a nimerit lui iar cartea cu cainii, pana data viitoare uitam si poate ne mai cumpara cineva cu acelasi lucru, am zis ca ma abtin). Suficient de devreme pentru noi dar prea tarziu pentru o familie

* Sunt de acord cu petitiile si ca musai trebuie facut ceva, trebuia noi sa fi facut mai devreme. Acum pentru cei mai multi dintre noi inca exsita multe sanse si sperante, pentru o acea familie nu mai exista, dar ce bine pentru fiecare dintre noi ca nu suntem noi aia.
Si cum are asta legatura cu Rosia Montana? * Cand o sa aflam ca poluarea in zona, apa a ucis si imbolnavit sute de copii atunci ce mai facem? Va fi ireversibil si nici nu ne vom mai putea ascunde in statistici. Ce vreau sa zic cu asta:
* Matematic vorbind care erau sansele ca acuma sa fie fix copilul nostru: una din cati copii sunt in tara (numar la nivel national pentru ca din pacate cainii fara stapan sunt omniprezenti). Asadar probabilitate foarte mica, mica de tot, de nedorit, dar mica
* In schimb cand va fi poluare necontrolata: ploi, panza freatica atinsa de subsante mortale(daca s-a plans Ungaria ca ii afectam, mira-m-as sa nu ne afectam pe noi insine), lacuri permanente de cianuri atunci creste pana la cer probabilitatea sa fie cineva din familia noastra. Nu va calculez cat creste, daca facem o rotunjire, nu prea generoasa , 100%


Ce incerc sa spun e ca aceiasi oameni trebuie sa luptam si pentru prezent si pentru viitor, si pentru un mediu salubru fara animale salbatice in orase si pentru Rosia Montana si pentru stoparea proiectelor legate de gazele de sist. Asa s-a nimerit totul pe noi, pentru ca asa ne-au lasat ai nostri, la randul nostru am fost ignoranti. O sa platim sper ca in bani si nu cu viata, nu cu sanatatea, nu cu traiul intr-un mediu diform.


2. De ce nu s-a protestat pana acum legat de Rosia Montana?

Cum in mod previzibil cei care comenteaza de pe margine stiu mai bine de ce am iesit eu in strada si de ce mai tarziu versus mai devreme am dat de urmatoarea afirmatie "Ca e clar ca nu le pasa de Rosia Montana ci de legea aberanta data de guvern, altfel de ce n-au iesit in strada inainte acesti protestatari? Ca se stia deja de Rosia Montana". Dracu sa-l ia, nu mai stiu exact cum a spus, cert e ca incerca sa spuna ca numai legea si guvernul e de vina dar in rest e cam ok, adica cei care au facut aprobarile initiale si sustin proiectul n-avem nimic cu ei. Uite vezi cum iar intru prea adanc in politic ... Asa, intrebarea e legitima.
Oamenii s-au opus proiectului si au fost cat se poate de ignorati, ascunsi, innabusiti:
cautati parerea doamnei Renate Weber de exemplu,
uitati-va la documentarul despre Rosia Montana din 2012,
cautati evenimentul FanFest sa vedeti de cand se intampla
au fost oameni cu bicicleta prin Europa, au dormit la cort si au vorbit despre Rosia Montana

Da, se stia ca nu e bine, unii au luat initiativa puternic, din pacate nu suficient de sprijiniti si nu suficient de puternica. Protestatarii existau, mai putini si in alta forma, dar existau

Si totusi de ce nu s-a iesit din prima in strada, de ce nu au protestat in toate modurile din prima? Nu pot raspunde pentru ceilalti desi sunt convinsa ca marea parte se afla in situatia mea: din ignoranta si comoditate, aveam informatii putine, era o parere asa, ca nu se intampla, nu acuma, nu mie, eram cam ca oamenii aia care trec pe langa noi si zic: Iara protesteaza astia si POC anunt: din 2016 s-au aprobat lucrarile la Rosia Montana . Pai stai frate cum? sunt oameni care nu vor sa vanda acolo, nu ne-ati convins cu problemele de mediu, i-ati ignorat pe cei care au tras semnale de alarma si s-au impotrivit cu toata puterea, inca un pic si POC proiectul de lege in care scrie negru pe alb ca sa se extinda ei cat vor, sa exproprieze in numele statului. Un dus rece asta a fost, stiam ca e rau clar, dar nu credeam ca se intampla acuma, mai incolo, ca omul caruia nu i-a ajuns flacara la deget. Deci ce zicea nenea e declansatorul pentru mine dar pana la a nu-mi pasa de Rosia Montana e departe. Dar pe buna dreptate legea si aprobarea pentru inceputul lucrarilor au fost declansatoare, abia astea din pacate.

marți, 3 septembrie 2013

Sa ma asigur ca stim cu totii


A venit timpul sa mai suflu praful de pe blog si sa-i zic cum stiu eu mai bine.
Ce voi enumera mai jos e scris cred ca e intr-o mie de locuri, dar poate nu toate lumea citeste ce citesc eu, nu toata lumea are timp, asa ca facem un rezumat, sa ne reamintim sau sa aflam, sa nu ne pierdem cu altele. Se intampla urmatorul lucru ca nu toata lumea stie ce se intampla si de ce se agita "hipsterii" la Universitate, P-ta Victoriei, Cluj, Iasi, Amsterdam, Berlin, Venetia, Rosia Montana plus multe alte locuri.

  • 1. Se incerca de mai multa vreme exploatarea unei zone muntoase din Alba: Rosia Montana. Exploatare ce inseamna
    • dinamitarea si transformarea in crater a patru munti,
    • folosirea ceanurii
    • crearea de lacuri de decantare cu cianura
    • distrugerea in totalitate a zonei
    • a galeriilor romane existente si a intreg ecosistemului se vor polua apele din panzele freatice, de a afecta nu doar mediul local ci cu efecte intr-o regiune mult mai extinsa (si as ruga aici sa nu adauge nimeni ca exista riscul si poate nu se intampla, ca nu se baga nimeni in cusca leului doar pentru ca e doar un risc dar poate nu ma mananca)
  • 2. Desi dupa argumentele de sanatate, poluare, mediu, distrugerea tarii la propriu nu ar trebui sa mai existe discutii, adica un NU categoric este singurul acceptabil se adauga:
    • reclama falsa ca oamenii de acolo ar avea nevoie de locuri de munca,
    • s-au investit foarte multi bani in saracirea zonei, cu toti banii aia se creau locuri de munca, dar nu s-a vrut
    • s-a mintit ca vor fi 3000 de locuri, apoi 2000, apoi 800 cica de fapt ar fi vreo 600 - prea putine ca sa justifice un dezastru natural, economic, social, politic
    • s-a dat si acceptat mita in nestire , da stim, a mai fost si inainte, doar pentru ca s-a intamplat nu trebuie acceptat, mai ales ca miza negativa e asa mare
  • 3. guvernul actual si pantzaflia(un cuvant fara noima asa cum i se cuvine) a promis ca nu vor accepta Proiectul si acum au venit cu o lege aberanta de iti fug neuronii, asa ramai neom:
    • sa exproprieze compania cum o vrea oamenii din zona
    • sa se extinda si re-extinda dupa bunul plac
    • Dati de cititi propunerea de lege ca sa va fie clar, e o lectura ce depaseste orice thriller. Daca nu au redactat-o cei de la Gold Corporation nu stiu cine a redactat-o
  • 4. Presa:
    • presa tace malc si difuzeaza reclame patetice pro-explorare Rosia Montana: cu oameni neajutorati care se dovedesc a fi cu totul altceva
    • putine televiziuni si ziare au ramas nemituite si neinfluientate astfel incat s-a ajuns la performanta ca protestul a 10.000 de suflete umane (i-am adunat de prin Bucuresti, Cluj ...) sa fie dat le TV mai putin decat cresterea preturilor la oua cu 0,01 lei. Am vorbit cu bunicii luni si ce sa vezi habar n-aveau de ce s-a intamplat.
Acuma despre cei de la Universitate. Sunt(em):
  • oameni instrutiti
  • cu job-uri cei mai multi dintre ei
  • foarte multi studenti
  • persoane cu copii
  • persoane cu responsabilitate si responsabilitati: rate, familie
  • persoane inventive, inovative
  • antreprenori
  • optimisti
  • pesimisti
  • din nou: TINERI!
  • oameni care aleg sa traiasca mai liber si libertin
  • persoane spotive
  • oameni cu bun simt
  • oameni care au avut puterea si sansa de a gandi mai mult decat restul
  • oameni ca cei care imi urmaresc blogul si ca cei a caror blog il urmaresc - stiu eu (si nu ma refer la cei care citesc blogul pentru ca asa e fisa postului, cu siguranta cu libertatea cam greu, cu ganditul nu ma bag ca nu stiu de ce sa am pacat)
  • or mai fi si altii, poate unii mai dubiosi dar mereu la un grup mare se mai aduna si unii care n-au ce cauta acolo

  • (Oamenii astia capabiili sa vada ca aceasta e o alta mare teapa aduca Romaniei si romanilor care va afecta toate generatiile inchipuibile de aici incolo sunt ridiculizati si numiti hipsteri. Prevad ca acest nume va deni unul cu conotatii pozitive. )
care vor:
  • sa se anuleze aberatia aia de lege
  • sa se retraga Gold Corporation si orice alta firma cu interese de-acolo , forever as zice
  • sa avem o presa libera, necorupta
  • de politicieni nu zic nimic
  • sa nu se mai intample la fel si cu gazele de sist ca ajungem sa mutilam toata tara

Personal vreau sa refuze statul proiectul, sa ajunga cazul in judecatorii unde trebuie. Zicea Moise Guran ca la Washington, acolo sa ajunga frate! Daca musai trebuie despagubiti desi tare ma indoiesc, pentru ca totul miroase putred si pun pariu ca actele existente , cele facute pe bune nu ii avantajeaza. Mai mult nu se poate respecta legislatia in vigoare deci guess what, proiect anulat si gata! Ok, daca e musai despagubiri, ii aruncam din tara, platim ca tampitii (tot astia ca iesim in strada ca noi platim taxe si avem joburi si nici nu lucram la negru), dar tot mai putin si mai putini decat daca am vinde tara pe degeaba.

N-am mai pus link-uri ca se gasesc suficiente, veti gasi si articole platite cu bani grei sau influientate ... , aici se va folosi discernamantul dupa caz.

Inca o rugaminte mai am: informati-va cunoscutii, cu mic cu mare, parinte, bunic, copil, vecin despre toate astea. Am descoperit ca pur si simplu ai nostri nu stiau. As Recomand si evititarea televizorului.

Toata saptamana de la 19:00 la Universitate!

luni, 13 mai 2013

Getting old and expensive

On Friday evening I had the ocassion of seeing URMA in a Accoustic Concert with orchestra. It was pretty nice, I especially liked the message/theme: to be aware of Bucharest's Architecture. Oh, yeah, the post title. One used to be all smiles and amiability, cheerfulness almost unconditioned. Now one barely keeps a minimum apparence to those one cares of. Oh, being cheap, young, with unlimited resources. How cheap can one be?

miercuri, 1 mai 2013

Celebrating 1st of May

Cum? va intrebati arzand de curiozitate sa vedeti ce planuri marete am avut de aceasta sarbatoare legala. Pai am decis sa lucrez astazi ca sa nu lucrez maine, ca sa facem livrarea.
Stai asa sa nu ma pripesc cu povestirea.

Plec de dimineata la o ora mai matinala decat de obicei, trafic ok, pe Fundeni ditamai accidentul cu o motocicleta facuta praf pe sensul opus. Dar in parcarea din fata birouului locuri cacalau cum n-am vazut eu niciodata.
Ajung la munca singura singurica - no internet connection. Colegu de la IT a lasat mail oficial daca avem vreo problema sa dam mail la adresa x@y.com. Pai daca am probleme cu netul cum ar veni, cum trimit mail? Ma rog, sun, vorbesc, solutiile se repeta dar rezolvarea nu apare cum ar veni, bun deci nu merge.
Intre timp aud niste fosnaituri prin open space, sa-mi stea inima, trebuia sa fiu singura la servici. 10 secunde panica, trag aer in piept si plec sa identific sursa fosnaiturilor. Colegul meu minunat. Eu: "Ce tare, lucrezi si tu astazi." El:"Credeam ca am gresit firma." Eu:"Pai azi nu se lucreaza" El:"Pai de ce nu mi-a spus nimeni" Eu cu explicatiile. He made my day, nu doar pentru ca mi-a confirmat ca nu merge netul si ca nu-s nebuna, dar a fost haios, tare.
Buuun, unde eram, ah, nu merge, bottom line: nu merge. Sa dau o tura pana acasa si sa ma intorc ca sa instalez un war nu fac asa ceva, daca plec dusa sunt.

Deci m-am dus. M-am dus direct intr-o groapa cu masina cu tot, trec de groapa injurand de nu ma puteam asculta, incepe masina sa faca ciudat br cr, trancanea si zdronganea - eram sigura ca o sa raman numai cu volanul si cu curul pe jos.

Trag cel mai pe dreapta cel mai aproape posibil: PANA, cu cauciuc taiat cu tot. Am 20 de secunde de panica timp in care ma injur cu un instructor pe o masina de scoala, cica sa inchid portiera ca eleva lui nu e in stare sa ma depaseasca asa. Ii arat un semn nedorit, cu mana, urlu o injuratura dupa el, il sun pe frate-miu care e mai mult suport moral. De fapt intreabarile de baza sunt daca e ok sa mai mut masina cativa metri fara consecinte asupra jantei si daca dupa ce schimb roata e ok sau tre sa mai verific ceva pana ajng in service. E ok. Ma apuc de schimbat roata in doru lelii, cam intr-o ora cred ca terminam si vine un taximetrist dragut sa ma ajute. Bravo lui , a terminat cam cu 45 de minute mai repede. Buun , sa se mentioneze ca eram ca un porc, plina de ulei de pe roata de rezerva si cu praf in unghii si-n urechi cred.

Pe drum ma opresc la un service, aleliua ca oamenii astia nu stiu ce e ala 1 May, Paste stiu dar 1 Mai nu stiu, sunt salvata. "Buna ziua, vreau si eu sa schimb cauciucul cu totul" "Pai sa vedem". Am vazut "Nu avem cauciucuri Tigar, avem numa' ...(PLM nu mai tin minte), si o sa-l schimbam pe cel din spate in fata ca sa fie la fel. Cam 3 milioane face", "Ce sa fie la fel? Ah uzura pe fata, Ah, bun". Cacat, n-am bani. De ce? Ca n-am auzit de independenta si cardul meu e la Bogdan. FUCK. "Bine va rog sa il faceti si o sa vina cineva cu banii."

Ma bate soarele in cap de ma ia dracu. Da' nici nu plec de langa masina, na , stau aici sa vad cum se face.


Ziua nu s-a incheiat dar sper ca peripetiile sa se fi incheiat si sa nu se intample mare lucru cat sterg praful. Funny enough nu ma simt nervoasa, ma simt doar putin batuta in cap de soare si recunoascatoarea ca sunt in one piece.


Sa aveti o zi de 1 Mai minunata! VOM MERGE

vineri, 12 aprilie 2013

Voi ce va doriti?


Am mai avut o incercare de a scrie un post pe tema asta, dar m-am aberat atata de m-am plictisit eu de mine ca pana la urma l-am aruncat in Trash.

Dar ca sa nu va privez de asa informatie o sa va spun versiunea scurta:

    "VREAU O CAPRA!"

O capra asezonata cu o casa fara etaj, intr-o zona de munte, cu livada generoasa. Rog seriozitate.

Melodia atasata si da, sunt niste capre in videoclip, nu va zic la ce secunda ca sa se bucure si inimile voastre de asa un cantec frumos!

O viata minunata va doresc!

duminică, 7 aprilie 2013

Inpiring people

Sambata asta am trecut in alta dimensiune - a fost o zi foarte insorita si placuta, izolata, s-a nimerit sa fie si weekend. Iar eu am petrecut cateva ore (trei) plimbandu-ma singura prin tineretului si centru vechi. Timpul asta cu mine, in care nu cunosteam pe nimeni nici in stanga nici in dreapta s-a dovedit a fi cel mai productiv si intens(pozitiv) din ultimile multe luni. Postul asta trebuia sa fie despre el, tipul din parc, care alerga si s-a oprit sa fac niste exercitii geniale. Nu insist cat de mult am balit si cum am ramas cu ochii cascati la fundul luui, la felul lui de a face exercitii, la cat de bine arata. O sa zic numai ca a trezit in mine o dorinta teribila de a face si eu la fel, de a-mi atinge limitele si de a fi o sursa de inspiratie pentru altii. As fi vrut sa merg la el sa-i spun cat de bine arata, ca ma inspira, ca e genial! CE sa mai, mi-a fost rusine si sa ma uit la el cand termina exercitiile, desi am stat minim 15 minute uitadu-ma la fundul sau minunat. Nici nu stiu cum arata la fata, cand se intorcea spre public ma uitam in cu totul alta parte ignorandu-l complet. Am fost un public dezastruos, nici un fel de incurajare, macar un zambet, nimic, ignoranta totala. Poza de-alaturi am facut-o pe sestache, shame on me. Daca se recunoaste careva sau isi recunoaste prietenul aici sa ii trasmita toate felicitarile din partea mea. One day I shall be him:
O sa imi staruie multa vreme omul asta in minte.

The jumpy guys, mai ceva ca-n filme faceau, promit!
Pleaca tipul, sarind un gard pe-acolo, nu ca to omul la promenada, imi lasa inima franta dar imi lasa si convingerea ca o sa fiu si eu in forma curand and I'll do my best... cand apar trei caini, boxeri, jucausi nevoie mare, huge cat casa (mai ales unul - cred ca era mai mult decat boxer). Unul s-a bucurat asa mult sa vada apa ca a alunecat si hop , in lac. A iesit ajutat de stapan si panicat , a fugit cat a fugit, s-a oprit langa un nenea asezat in iarba si a inceput sa mi ti se scuture blana. Fantastic a fost cand ala mare si-a luat viteza sa prinda o minge aruncata in apa, orice om in toate firea cat de masiv si teapan ar fi fost l-ar fi dat jos.

Inainte de a ajunge la protagonistii de mai sus , i-am vazut pe niste baieti cum faceau tumbe si tot felul de scheme in aer. Sa lesin ce frumos faceau. O poza prea putin relevanta, live erau impresionanti de-a dreptul.
In centrul vechi am intrat la Gregories si hop , sa-mi stea inima, dau de un om tot alb, picior peste picior, omul isi bea cafeaua. M-a salutat, i-am raspuns. O imagine inedita. Nu mi-a placut niciodata in mod deosebit de el cand sta el asa in centrul vechi inlemnit acolo, pe un pedestal pe dale, dar in cafenea asaaa... nonsalant, e altfel. Am vrut sa il rog sa facem o poza, sigur ar fi vrut, face poze cu toata lumea, pentru 1 leu, 2,5. Mi-a fost rusine, nu m-am putut aduna, mi-am luat sucul de portocale si l-am ignorat, complet. Cred ca m-am stricat, nu inteleg de ce imi lipseste curajul sa le spun oamenilor ca sunt haiosi, ca sunt faini, ca sunt buni, ca ma inspira. Da , stiu , poate e normal ca nu ii cunosc, dar uneori stiu deja ca vor reactiona bine si poate uneori au nevoie, iar eu sunt adult, mai mult, mereu am transmis ce simt, mai ales daca erau lucruri de bine. But enough about me. Ah, nenea alb din centrul vechi de care vorbeam:


E luata fix de-aici.
Iar duminica am fost la Cityclette si am facut un drive test. Bogdan e mort dupa ei, mie imi plac, dar mi se pare ca bicicletele pe care le promoveaza nu prea se potrivesc cu terenul endurro de care avem noi parte. On the other hand they're doing a great job, macar ca nu promoveaza motoare si masini. Don't get me wrong: I loved it, deja ma visam ca plec cu bicicleta aia acasa si sunt eu toata heapster and eco and sexy and in shape, dar cand am inceput sa ma gandesc la aspectele practice (cum urc bordurile si cum o controlez cand vine o masina cu 100 la ora de nicaieri, plus caini - nu cu o suta la ora, dar 100 la numar) mi-a cam venit lehamitea.
Talking about inspiring, sa nu va zic eu chiar nimic despre frumoasele mele care au supravietui frigului asta. Le-am plantat de-acum o luna si au facut fata cu brio. Sper sa treca cu bine si de astea doua zile care urmeaza. Way to go girls!!!


Astea fiind spuse ... bine bine nu inchei fara sa va spun ca vineri seara am mancat cel mai bun tort de pe planeta.

Only one desire. That's left in me. I want the whole damn world. To come dance with me. faceti un efort si vizionati, daca simtti ca v-ati pierdut timpul vin io si va recuperez cele 5 minute, by doing whatever you're doing.

Enjoy!