The post about my holiday sounds ridiculous. Just read it myself, bleah.
Now it's part no 2 with the same theme, I had a nice lunch with two elder women let's say. Until last year I couldn't imagine myself enjoying such a company, is this a sign that I am getting older or is it mature, or wise? I saw ICE AGE 3 in german, I think I only missed 2 catch lines, the rest I got it all aaaand I had a small incident that made me contemplete on things - as I always do.

I had a walk in the beautiful, lovely city, it was rather dark outside, jussed passed the lake and the house of mayor and I was heading veery slowly to the main station so that I can finnaly get to the apartment. There was absolutly no hurry, I was admiring the building thinking about how luxurious that place was, but regular people have access to it, I was also confessing myself that it's not bad at all being alone from time to time, getting rid of all the people you know and just walking around without really carring where you get, who you meet, how late you are. Expecting no one, expected by no one. That's a one hell of a comforting feeling. That quiet was my evening and all of a sudden a question is sent towards me.The very next moment, without seeing him, without understading the question I knew he was on to finding a girl that night. I watch him, obviously upset and the result is that he repeats his question "Welche richtung ist die Hauptbahnhof?" So he was telling me he wasn't sure in what direction the main station was. He seemed pretty confident of the direction...never mind. I stopped so that I don't have to walk in the same time with him, but I decide to answer, it didn't occured to me that I can avoid answering at all. When someone talks to me in german (and I understand) my brain wouldn't miss the opportunity to practice. "You are heading the right direction" answers I - of course the whole dialog was in german. "can you tell me other places that I can visit here". My answers sounded more like mumbling but he wouldn't give up. I have no choice and I start walking, he's coming after and tells me that he's a doctor as in medical term and he's doing a post doctorate research here and he's a doctor and he's from Portugal, he's mother is from Tunisien, he's been in Germany for more than 6 years now, he's name is Yustin or so and he's a doctor (I know I said that before I've only been told that 30 times at least). Na ja, after 300 meters of walking I knew all these and I only got to say that I studied computer science and what my name was. While telling the story about his patients, their problems and the pain they feel and where they feel it (he's field was fiziotherapy) he was also touching the places with the pain, on my body, obviously - those patientes had ackes from head to bottom and he did actually touched my back, demonstrating how stress is released through massage - one of the therapies. I was walking and listening to him and even reacting with an "hi hi" from time to time, but it felt like a dream,that kind of dream that is not good nor bad and it has nothing to do with you. I was watching that man how he bacame increasingly agitated and the nearer we got to the main station the more he talked and kept on asking if I didn't want to go with him to have a drink and that he was a doctor and he has friends that have a firm and he can get me a job there, but how can he help me if he doesn't know me at least a bit. "I don't need a job" "No, but tell me, how can I help you, I have to socialize with you, we can go somewhere and have a drink, look I also have the citizenship, this is my doctor card", I am missing words, he's german is better than mine so he knows more words than I do :), "let's just go and sit somewhere, there is this girl I met and had a long talk with her and after 5 years we're still keeping in touch. Who knows, you never know, let's go to my place I give you a massage, I am cautious, I wouldn't have sex from the first time" (now we were talking sex), "or we can go to your place if you feel safer" (in my 3square meters, that would have been funny, a little bit more guts and I would have taken him there, kidding), "we talk and then who knows, we keep in touch" (how do you tell a person, that the people you know are great people and every new one that wants to step into your life needs serious reasons to get there) We were at the main station already, I say "have a nice evening" he seems to have failed to hear that "I am a doctor, I can find you a job here" (what the hack, I thought we have passed that) "I give you a massage, I wouldn't do anything else, I am a careful person" - if there was aaany chance in the world he should have insisted on the massage, now I really want one. I "insist" and wish him a nice evening so that I don't just leave the place like it was nothing. He stops, in the last 7-10 minutes that we spent together he stops talking, he probably tries to look in my eyes and says "I am coming with you", I couldn't figure it out if it was a question. "NO" (what's this suppose to mean, that's no fu..cking joke, our adventure was only to main station, these were the rules, my rules) "have a nice evening and staying here" I continue, he checks out the map on the wall and says "For U1 I go this way", looks at me, I smile and he vanishes from my eyes. And so my chance of having a job in Hamburg vanishes in the same time with him, what a loss.

That guy was told that there are a lot of "girls" in Hamburg, I hope from the bottom of my heart he was told that and he was just unlucky to meet me, not unlucky to be that disperate and lonely as he seemed.At a point I asked if he liked Germany, and he didn't like the people, they were too cold and strict. I have noticed this among men of other nationalities in Germany, they are frustrated somehow, all of them say they don't like the people here, on the other hand I've never heard a foreign woman complaining about it, so it's only the men who believe that german persons are cold.It has to be an explanation that I debate another time.

Princess has a new look - fashion is continuously changing and princess is continuously getting older!

P.S. I appologize for the inconveniences... NOOOOT!

CONCEDIU PLACUT!

Sunt intr-un concediu, vacanta, calatorie de studiu all in one o saptamana si am ocazia sa stau singura cu mine. Am mai incercat si in alte dati, dar acum poate-mi reuseste, n-ar trebui sa shie prea greu, oamenii fie sunt plecati, fie ocupati.
Nu inseamna ca nu s-au intamplat lucruri interesante. Deja am ajuns la concluzia ca nu am incredere in universitati, institutii publice, profesori, politicieni, manageri, companii, functionari(astia erau primii). O sa ziceti ca n-am incredere in nimic! Ba! Respect pentru mamaia de la tzara care are gradina ingrijita si isi plateste toate taxele, ara ogorul la timp, stie sa se poarte cu vecini,cunostinte, straini, da cu shutul la nevoie, dar mai des se foloseste de vorba buna. Si e in stare sa ne gazduiasca si sa ne dea de mancare la toti ai ei cat tine vremea cu ea - prin toate crizele prin care am trecut she was there.

La asa revelatie am ajuns! Sa fi fost de la cei 3 m2 de camera in care-am stat? Cine stie ce-o fi declansat in mine? nu-i di la asta, doar vroiam sa atrag atentia asupra cazarii - adventure of my life. Numa eu stiu cum o sa dorm zilili astea acolo, ca n-o sa mai zic la nimini.

Merg eu asa in aeroport in Munchen si ma trage cineva/ceva de fund. Eu sar cat colo, doi tipi in fata mea se hlizeau sa moara, na, ma intorc... nimeni, ma uit in jos, un strunf se tinea de blugii mei. "Hana, was machts du? Lass die Frau!" Hana statea si zambea la mine: hi. Ce sa-i zic eu lu Hana in limba ei? "Hmm, na bist du suess! Ich bin Michaela", o iau in brate ea zambea in continuare si intelegea din ce ziceam eu cam cat intelegeam si eu din ce ziceau ai ei. Vine si tatal, mama ii explica cum m-a apucat Hana de fundul pantalonilor si raspunde si el: "Na, Hana, lass, dadi. Er muss das machen" adica sa-l lase pe tata ca nu-i rolul ei sa prinda prinda fetili de fund. Acuma n-am inteles daca vroia sa-i arate cum, n-am apucat sa aflu. N-au terminat de ras frumuseii aia doi ca Hana ma si daduse uitarii, gasise un cos de gunoi mai stralucitor si mai interesant ca mine. Ci Tschuess, ci Puss, ca Hana nu-mi mai acorda nici o atentie. Zici ca nu mai interactionezi cu oamenii si te trezesti cu inima franta.

Zborurile care de obicei sunt nashpa rau di tot(adica mii nu-mi plac), di data asta o fost chiar placut, nu vroiam sa si mai termine - I recommend TAROM. Da' autobuzele in Hamburg o agitat tot colesterolul in mine, ca si cum ai merge cu RATB numai ca nu te-astepti si costa si 5 euro biletul, adica RATB-u-i un pic mai ieftin si n-ai pretentii. Da' nu comentam ca poati-s sh oamenii demotivati di la criza ca stim si noi cum ii.

Tari-s curioasa ci-o sa mai fie pana plec, ci detalii mai observ in viata asta linistita, da' temporara :(. Data viitoare scriu in engleza sa-ntaleaga sh colegii mei de alta limba sh poati scap si de-accent. Asta vine ca o refulare a dorintei mele de-a sta la tzara.

Reasons to be depressed

Contrar titlului nu sunt deprimata, ar fi si culmea, ca am motive care sa ma faca sa walking on clouds, dar raman totusi lipsurile care te arunca in starea de deprimare cand nu mai exista nimic care sa contrabalanseze.

Exista, in sfarsit, un forum care sa-mi capteze atentia mai mult de 3 minute (cat sa vad rezolvarea unui issue :P), dar abia am timp sa-l urmaresc, dar de multe ori nici nu imi pun problema sa postez, ca de ... sunt lucruri de 1000 de ori mai importante de facut.
Si daca asta doesn't look bad enough. Fiti atenti fantezie, sa merg la biblioteca sa stau sa rasfoiesc carti si sa ma asez la o masa in sala de lectura, sa stau ore intregi, macar o data pe luna. Pare aberant, dar n-am timp, multi m-ar intreba de ce nu imi cumpar cartile, nu le imprumut sa le citesc in metrou etc. But I'm doing this already... eu vreau biblioteca, e ca si cum m-ar parasi iubitul si ma intrebi de ce nu il inlocuiesc cu unul brunet. "Das ist gar nicht so einfach!"

HAL DE VIATA!! Ma percep ca un om demn de mila, living in this city... alimentandu-ma cu ce mi se ofera, sunt dependenta e clar, trebuie sa gasesc o cale de compromis.. I'm getting there.. oare voluntariul are biblioteca?

Atentie - creeaza confuzie!

"Ce-ai mai facut zilele astea, printeso?" Trebuia sa intrebe spiridusul vesel, dar spiridusul vesel n-a mai dat pe-acasa de nu stiu cand... o fi iesind la baut si s-a agatat de vreo spiridusa, oricum nu e treaba printeselor sa se-ngrijoreze de spiridusi. Nici menajera n-a mai dat de mult pe-acasa, se vede cat colo, si nu i-a zis nimeni nimic, de ce sa ne legam de spirudusi...
"Am petrecut o seara f placuta cum nu se intampla deloc des sa petreci si am ramas cu un semntiment cald si fin. A fost altfel decat tot ce stiam pana acum. Different aspect, different form, different context, different.
Si parca e bine ca nu se intampla des, am pica in banal Ce e placut si subtil ar deveni trivial. " asta ar vrea printesa sa poata raspunde.
Dar ce raspunde ea, daca tot nu a intrebat-o nimeni:
"Aseara cand am povestit iar ce se intampla in jurul blocului, m-am suprins fascinata de detaliile superficiale legate de vecinii mei, ce se intampla pe balconul lor etc. Am mai vorbit despre asta, dar ma banuiesc de fetis.. ia gata, de maine ma uit numai la padure.
Am avut parte si de o distractie ieftina si racoritoare la un festival de folclor - un fel de balci mai potolit :) Am aterizat din greaseala, eu doar ma plimbam prin parc. Recunosc ca m-a introdus in atmosfera de la primele acorduri de melodii populare maramuresene. M-a facut sa uit si de seara si de vara si mint daca spun ca nu-mi venea sa tropai un pic pe-acolo, pana la urma mi-am batzait un pic fundul. E, si ca orice chestie care iti distrage atentia pentru scurt timp si se intampla sa-ti si accentueze sentimentul de la care te distrage si intri si mai adanc cand iti amintesti. Si ce bine e cand nu vorbim de depresie.
La intoarcere, era sa ma bag si in fata unora in trafic, vaai de capu' meu, daca visez, e mai grav decat sa fii beat, dar daca nu se poate masura, sa-ti bage un tub in creier, in suflet, sa sufli.
Cam asta am mai facut spiridusul meu drag, mai da si tu pe-acasa, noroc cu ingerasul pazitor, ca m-o ferit de masini." "Sarut mana , ingeras."

roman in ROMANIA a x-a parte

Bai, nene, traiesti in Romania, n-au si astia in dita’mai mall baneasa punct e informatii si harta, tre sa bati tot magazinul, sa-l stii pe de rost ca sa te descurci.. nene astia’s nebuni.. AA, ia uite, niste sageti… zice ca hypermarket, zice ca toaleta, zice ca informartii, aa ia uite in locul informatiilor au pus o masina ca sa-i faca reclama, ce cretini, sa mor eu cu tara asta de kkt. A, ba nu, uite si ghiseul de informatii, “Buna ziua, imi puteti spune magazinul the body shop unde-l gasesc” “mergeti pe aici inainte, apoi cu prima ocazie faceti drepata, inainte de Diesel si apoi mergeti inainte. Il veti vedea undeva pe dreapta” “cool, multumesc”. Na ca au informatii, da’ numa un ghiseu de informatii per dita’mai mall-ul, nici macar o harta , da-i incolo de tampiti. Cumpar ce-mi trebuie din the body shop, tipa n-are sa-mi dea si mie chitanta c-am platit cu cardu’, asta e. Ies in directia pe care-o cred eu buna, ajung la food court, dau de doua harti a magazinului intre timp, nu ma opresc sa ma uit pe ele, stiu doar ca nu e aia iesirea pe care o vroiam eu, ma enervez si ies pe unde apuc si-o iau la talpa prin soare pana la masina. Na, c-aveau si harti pana la urma si eu tot ca vaca merg prin exterior, ca m-am incapatanat sa nu consult harta sa merg pe unde am nevoie… sa fi fost de la blugii mei hiper scurti, hiper rupti si hiper sexy care atrageau prea multe priviri masculine de m-am enervat eu asa??!?!

Gata, am comis-o, dupa numai o saptamana de-am scris ca nu muncesc de pe laptopul asta, chiar asta am facut, am luat pe stick si am adus acasa. Braaaavoooo... nici macar nu era nevoie, numai ca am ars-o eu aiurea pe la firma.. multumesc si pe aceasta cale , stiu ei cui multumesc.... o sa incerce sa spuna ca eu sunt cea care-i retine de obicei, sa nu-i credeti, ar fi minciuna sfruntata. Io sunt un angajat model, i.e. denaturat, dupa cum discutam tot cu oamenii astia carora le multumesc... inca o data :)

Ca de obicei, nu ma pot hotara si o sa scriu doua parti. Una scurta despre laptopul meu miiiic si nooouu si draaaaguuuutz si una si mai scurta despre hainele cele noi ale imparatului sau cum sa mergi dezbracat la servici.
Weekendul asta am primit un laptop. Ceeeee frumooooooooooooooooooooooooooos. Primele lucruri care mi-au trecut prin minte au fost ca in sfarsit pot sa ma car cu el priunde, sa invat, sa-mi scriu disertatia, sa verific mailul whenever needed, sa citesc presa cat pui sta calare pe laptopul celalalt. Sa ma ia dracu, ca fix asa nu as vrea sa fac. Adica, nu o sa mai numar femei imbracate in top negru si sandale crem pe strada, nici nu o sa mai citesc cu orele pe banca si nici nu o s-o mai lalai aiurea, uitandu-ma prin curtile oamenilor, intrebandu-ma cum se cheama florile. Om trai si-om vedea cum o sa il folosesc. Sper sa il folosesc mainly ca sa scriu, cred ca mai bine zic ce nu vreau : nu vreau sa pierd nopti intregi cu el, nici nu vreau sa aduc munca de la birou, nici sa uit de mine atingandu-mi targeturile.


La sfarsitul weekendului, mai exact la inceputul saptamanii am inceput DIN NoU sa merg la serviciul minunat. Si cum orice serviciu minunat merita atentie pe masura, eu m-am gandit ca daca ma imbrac decoltat si transparent, partea de sus, evident decoltata, mai putin evident ca partea de jos, as in fusta , era transparenta, mai putin evident ca e vorba despre fusta dar evident ca era transparenta. Cand mi s-a atentia nu mi s-a parut ca ar fi asa de rau, cert e ca pana la sfarsitul zilei ma simteam despuiata (ma luase si frigul pe deasupra). Una peste alta sper macar ca aratam bine, sexy, provocatoare, ceva acolo, ca sa nu fi facut "efortul" asta intr-aiurea. Na efort, prostie, partea buna e ca, odata cu varsta o sa -mi pese mai putin si nu o sa ma mai simt stinghera, partea proasta e ca, probabil o sa se intample din ce in ce mai des sa arunc haine fara noima pe mine si s-or mai nimeri scurte, mici, traslucide, cu tatzele la vedere si atunci sa te tii(nu de tzate ca o sa fie lasate).

Printre crini

S-a amintit de sinucidere intr-o discutie. Te face sa te gandesti, baai, de ce s-ar sinucide cineva, sunt situatii in care tu ai face-o , da' de ce da?, da de ce nu? niciodata? cum? pai nu ca-n Ion si nici a la Sade si fara pastile si n-ai vrea sa planga nimeni in urma ta...
Deci as face-o daca e nevoie? Da e nevoie vreodata? O fi, dar nu aici voiam sa ajung, la altceva... practic mi-e mai frica de imagine, de cutit, de injectie, de pastile, de gustul amar pe care l-as lasa celorlalti decat de moarte. Mi-e frica de cum o sa mor. Sa fiu linistita acasa in pat si sa am atac de cord in somn sau sa fiu pe munte si sa imi cedeze creierul din cauza presiunii, dar nu in accident de masina(daca ar fi de avion, cred ca as muri de frica pana la impact :) ), nu fortat prin pastile, nu atacata, nu mai vorbesc de alte moduri si mai putin ortodoxe, oribile si nedemne de un om. Prin urmare se pare ca nu mi-e frica de moarte ci de cum se petrece. Si poti sa alegi? Pai probabil ca daca o alegi suna a sinucidere. Totusi e o diferenta, ca nu vreau sa imi aleg timpul si locul, dar as vrea sa inlatur o sumedenie de posibilitati. Si ce fac eu atunci? Nu fac nimic, decat ma gandesc, ca daca totusi as putea sa aleg, daca ar fi etic, daca macar nu mi-ar pasa de etica, m-as inconjura cu crini, dupa ce am aerisit bine, am alergat si innotat toata ziua, am facut curat in casa si m-as culca bustean. Parerea mea e ca prost sa fii dupa o viata agitata pe care ti-au impus-o mai mult altii, sa nu poti controla macar atata lucru si uite ca inca nu se poate, vor mai trece multe generatii pana sa fim liberi. Personal n-as iesi prea castigata pentru ca ramane aspectul cu gustul amar al celorlalti. Cine stie, o sa traiesc 100 de ani, n-o sa mai stie nimeni de mine, nu o sa-i pese nimanui si-o sa-mi fac damblaua. O s-ajung dincolo si-o sa ma intrebe Nodica: "Cum ai ajuns aici?" "Eee, florile astea iti iau tot oxigenul. ;)"

I AM NO TEAM PLAYER

atat am avut de zis