Toane

Acum cateva zile ma aflam in pragul unui eveniment important, incurajat de spiritul Craciunului, injurand compania la care lucrez, apasandu-mi tamplele de durere, regretand gesturi, temandu-ma de reactia apropiatilor ca nu le-am zis din timp, ca nu ii vizitez de Craciun, oripilata de tona de telefoane pe care urma sa o primesc si pe care urma sa o dau. Ma asteptam la scuze tampite din parte-mi sau la dialoguri intrerupte brusc de nerabdarea mea. Era o stare totala de anxietate, confuzie, deprimare.

E frustrant ca toate astea pot fi puse pe seama unei raceli, al lipsei de magneziu, al stresului. Cand te simti asa cazut si oropsit te-apuca toti dracii sa auzi ca nici macar nu e adevarat, ca-i e doar o toana. Pai bine baa, ce fel de victima sunt eu, ce fel erou?!?!? Zau ca viata ne joaca feste si face din noi niste bufoni. Sa ne suparam sau sa ne ingrijoram din toate cretinatatile pamantului?!?!??!

But I know that out there sunt altii si mai si, asa ca n-o sa ma mustru prea aspru.

"Mâţa tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de sare jos de pe horn; dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu ţăpoiul şi să tragi vaca pe şură, la fân, n-am mai gândit!"

Alegeri vs Rochie

alegerile astea asa au fost ca desi erau candidati nu voiai nici unul, da ' unul tot trebuia sa iasa. Cam asa si cu rochia mea de mireasa, n-am vrut nici una, dar tot trebuia sa-mi iau. A fost un fel de ruleta ruseaasca, am inchis ochii si pe care am pus degetul pe aia am luat-o.

Diferenta e ca eu port rochia aia o zi, o boscorodesc si dupa aia ma descotorosesc de ea sa n-o mai vad EVER si nici n-o sa fie cazul sa-mi mai iau vreuna vreodata, am eu grija! Da' cu mai marii statului ce te faci? Ca la fiecare x ani mai stai cu mintea caznita s-alegi intre Tanda si Manda.

Eu n-am mers la vot. Imi pare rau ca am un drept pe care nu-l folosesc, dar e dreptul meu sa nu ma duc.

Sa traiti bine :)))

I couldn't help crying!

I did cry!

Prin vecini

Aseara mi s-au alterat planurile initiale si le-am schimbat cu totul. In loc sa ma vad cu cine vroiam, am stat in casa si-am deschis frigiderul cam o data la 30 de secunde, de parca ma asteptam sa se imbogatesca cu produse (era cam gol). Drept urmare am bagat o tona de chipsuri. Dar cum tot raul spre bine am avut ocazia sa inaintez cu disertatia, macar un pic acolo.

Daca tot am fost fata vrednica, zic eu, sa ne jucam si niste fusball la vecini. Vecinii sunt plecati in luna de miere si noi avem cheile, iar ei au o masa de fusball, in sufragerie, facuta cadou de noi si altii la petrecerea lor de burlacie. "Da, nu ne jucam fusball?" , "Da cand ne jucam", "Haaaai sa ne jucam!" Pui nu prea avea chef sa se dezlipeasca de telenovelele lui (Dr. House, Heroes, Prison break si altele sunt telenovele si nu va certati cu mine pe tema asta, da?).

La 23:00 aterizam la vecini in hol/sufragerie e cam tot una, asezam masa in centrul camerei si ne tocim degetele vreo juma' de ora. Si se deschide usa de la intrare(fara cioc cioc). Io, inrosita toata de transpiratie si jena:"Se aude tare?, v-am trezit?" Omul sifonat, imbracat in papucei de casa, un pic matahalos, mirosind puternic a tigara, cu parul valvoi, stand printre usa: "Nuuu, sunt dfe la blocul vecin, am vazut lumina aprinsa si m-am speriat ca am lasat usa descuita" (Da', ce ne-am speriat noi)
"Aaaa, nu, ne jucam si noi."
"Ca v-au lasat cheile..."
"Daaa" , "Ne scuzaaati"
"No bine, asta-mi era sa nu fi uitat usa descuita, ca am trecut azi pe aici."
"Nu, nu, ne scuzati..."
"Ok"
"Ne scuzati" - eu o tot balmajeam pe-a mea, voiam sa-i zic sa sa ne scuze ca i-am dat batai de cap la doispe noapte, dar nu-mi prea iesea. Intr-un final scoate omul capul de dupa usa si pleaca. "Buna seara".

Peste drum stau, la blocul vecin stau si cumnatii acestor prieteni. Si aveau si ei cheia. Persona in cauza era cumnatul cumnatului. Cine-o fi fost cine nu, dar eu cand am vazut ca intra careva in casa straina, fara sa bata am facut pe mine, daca intra la mine, ii saream la gat.

Pofte

Mancarea nu mai satisface de ceva vreme, singura bautura agreabila, pe care simt nevoia sa o torn in mine cand sunt obosita, nervoasa, deshidratata sau flamanda este sucul din portocale proapete. In rest mananc in virtutea inertiei gastrice, nefacand altceva decat sa imi starnesc repulsia la sfarsitul mesei.

Dar se pare ca poftele mi s-au mutat pe alte teritorii, care mai greu, care mai usor, care mai imposibil de satisfacut. Mi-e pofta de Caragiale, imi tanjeste sufletul dupa o schita sau o piesa, la fel cum mi se umple gura de apa, gandidu-ma la sucul de portocale. Am certitudinea revigorarii si binedispozitiei. Il vreau in orice forma: la teatru, felii, in citate, muscat direct din el dar il prefer stors de mine, chicotind la fiecare doua randuri si rererecitind pasaje intregi.

Mai mi-e pofta de pasiuni as I used to. Banuiesc ca e doar un avantaj al tineretii, al pubertaii sau al oamenilor care nu lasa sa le scape obiectul pasiunii. Pasiunea cu care investeam tot ce aveam, de la nopti smulse din bratele caldute ale plapumii si ale intunericului la petreceri sacrificate ca sa mai imi las mintea sa umble aiurea prin coduri in diferite limbaje si algoritmi intortocheati pe care aveam impresia ca i-am gasit eu si eram dezamagita ca fusesera altii mai destepti, care-si si trantisera numele pe ei, folosind conventii invatate pe de rost pentru notarea si implementarea lor.
Mi-e pofta sa fiu indragostita in asa hal incat sa nu mai pot articula cuvinte, sa-mi stea inima chircita de emotie si dor, sa visez perpetuu cu ochii deschisi, sa imi imaginez neverosimilul si sa nu am in veci ocazia sa se intample.

Pana mea, am avut atatea ocazii sa ma agat de ceva si n-am facut decat sa-i dau drumul in asteptarea alteia, iar acum ma fortez sa-mi gasesc un hobby. Patetic, what a waiste! Cati or face asa? Macar pot sa ma-nfrupt din Caragiale.
Daca ne aruncam un ochi spre clasa politica in valtoarea campaniei merge la fix: "Tradare sa fie, dar sa stim si noi!"

Friday 13 - WTF

Lately , there is a continuously Friday 13. But dizzy as I am I get happy every morning to find myself still alive. If only I could stay happy with this thought and ignore the rest of the facts.

How would you feel to find the electricity cut off, when you come back home after a loooong day? And this lasts for 3 days at least! The washing machine is stuck with water and laundry inside, the refrigerator is stinking, the heating system not working, the dark is thicker than my muddy mind. And the fault is "in my garden" - I haven't payed all the bills (randomly, there was one from January, one from May, two from July and August and the last month) - I haven't count how many bills got in the post box, I haven't checked the sold on each bill. I probably just counted on summons few days before really having it cut off - in case it happened, and it did.

I rely to much on the System, on the systems, on whatever.

I don't have a wedding dress, I don't feel like searching for one anymore, I don't feel like working, I don't feel like talking. I have no invitations, no wedding shoes, no wedding plans anymore. Argued with way too many persons around me, mainly relatives, feeling depressed and fat and lifeless.

that's just a poor way of stopping my pathetic tears and anger

Just a thought

Something that sounds incredibly good to me from Gnarls Barkley!

Princess is getting married

Nu e cine stie ce noutate, dar o venit si vremea mea sa povestesc de-ale nuntii.
N-am de gand sa va zic cum mirosea de bine a glazura de martipan la laboratorul de prajituri, nici cum am incercat sa negociez pe ici pe colo si nu mi-a iesit. O sa vad povestesc o latura de ce e bine sa ai si o experienta ca asta in viata. Sa vezi reactii.

Mersei sa mai probez o rochie. Adica m-a mancat pentru ca tehnic vorbind deja ma decisesem pentru o a
lta. (cum adica tehnic????). Rochia - frumooooasa, eu - frumooooaasa, eu+rochia= o minunatie. Imi scotea in evidenta fundu si tzatzele si imi ascundea inaltimea (naravul nu cred). Ce mai mi s-a parut mie ca o sa se potriveasca cu fata de masa de la restaurant. Puii meii, da era cam scumpa. I-am si zis vanzatoarei: "Mai scot din meniul invitatilor!" Cand a auzit femeia vorbele astea instant i s-a topit acreala de pe fata.
Acuma eu n-aveam cu sa fiu hotarata ca eram in zilele mele bune, singura, intr-o oglinda si lumina care ma avantajau, vazuta dintr-un singur unghi, poze n-aveam voie sa fac, ca la Agnes Toma nu te lasa(despre aceasta casa de moda este vorba).
Dat fiindca eram cu rochia abia probata si lipita de suflet am zis la toti ca e cam faina, dar cam scumpa. Si toata lumea ducea discutia mai departe cu cat face, iar eu nu tineam pe nimeni in sah si tranteam cu pretul.
Reactia no1 si cronologic si ca urma lasata pe materia mea cenusie, zice bunicul lui Bogdan, la vreo cinci minute de se incheiase subiectul: "Costa cat un Ceragem." Noi ne-am prins instant despre ce era vorba, ca stiam cat costa Ceragemul - cat rochia. Ceragem e un aparat de tereapie prin caldura si unde de nu stiu care, iar bunicul lui pui merge aproape zilnic si sta la coada sa-l foloseasca pentru ca el nu-si permite sa-si cumpere. "Sa-mi f.t una!" si intoarse capul spre perete, apoi isi arunca privirea a batjocura-n sus. Asa a facut unchi-meu. Imi sun prietena sa-i povestesc si ce-mi aud urechile: "Pai daca-i vazut pretul ce-ai mai pus-o pe tine?" pam pam pam pam
Nu ma las cu una cu doua si vreau sa vad licaririle de admiratie a oamenilor din jurul meu, drept care le convoc pe nasa si pe mama sa mergem sa mai probeze fata o data rochia. Nasa era cam speriata de preturile de prin magazin - in special de voaluri (n-o condamn) si mama zice pe la sfarsit "da' eu ma gandeam si vroiam alba" "Na, bine, cand te-oi marita sa-ti iei alba", i-am zis.

Getting Older

Domn’le, daca-mi zicea cineva acum trei ani – sa zicem – ca o sa ma schimb in halul asta – si nu in bine, as fi zis ca-i rau intentionat, frustrat, invidios. Nu ma consider(am) aeriana, desi dansam de rupeam pamantul si ma distram poate mai bine decat toti la un loc, beam numai apa si stiam tot timpul ce se-ntampla. Eeec, numai e cazul. In ultimile saptamani am ciocnit masina (de alta), am spart lucruri, am cumparat bilete de la patisserie(pe asta o stiti), am sunat alte persoane decat cele pe care intentionam, era sa dau foc la casa, am sters registri de windows fara sa vreau(asta se-ntampla fix cand eram f atenta sa nu sterg ce nu trebuie sip ac, i-am dat cu delete-ul), m-am ars. Dintre toate cel mai tare imi place cand raman pironita cu privirea pe vanzatoare, care, saraca, mi-a dat rest, mi-a dat bon , produse, da’ eu tot mai stau acolo. Ea isi vede de treaba, eu tot acolo, astept. “Gata” mi se adreseaza timida. EU:“AA, da, normal ca gata.”
Iar per total sunt hiper ineficienta, din fericire nu in comparatie cu ceilalti ci cu felul in care obisnuiam sa fiu.
Cat e gluma-I panorama, dar cred ca o sa incep tratament ceva, if this is what it takes sa nu omor lumea in jurul meu. La o adica mai bine ma otravesc eu, no?

Pisici

Iti iei portia de dragoste la mijlocul saptamanii. Te zbati intre asternuturi, sufli greu, gemi... Catre sfarsit in loc de geamat suprem faci ca o mâţă călcată pe coadă.
Ai o scuza, la cat de rar se-ntampla ai uitat si ce limba se vorbeste-n-intimitate.

Sau te-oi fi inspirand de-aici: