Sooo, the plan was not to post things on blog until I get home, view the pictures and rebuild the puzzle with all the memories.
But since not all runs as planned I'll just post some now.
I am STUCK in SUCRE, Bolivia. They have a strike, the drivers have a strike, the goverment decided to take the driver licence for good if they find you drunk and they guys don't agree(I don't either). As a consequence all roads are blocked until Saturday. We should have been in Copacabana, near Titikaka lake, by that time, having massages and enjoying our last days of holiday. But here might be fun as well. We didn't get to drink, party, dance, smoke anything this holiday so we'll just do it now.
Before finding out this news we were planning to do the paragliding, hiking, horsebackriding tour, but it involves coming back by car and IT IS BLOCKED, EVERYTHING IS BLOCKED.
Today we came from Potosi to Sucre by train, a 6 hours trip in the most beautiful countryside wild landscape I have seen until now. Can you imagine the sheeps not getting out of our way and the maximum speed we reached was 45-47km/h :)?
I'll post the pictures sometime, hoping they will be elevant.
But we survived all the nice things , all the bad things until now, we'll survive this strike :). Otherwise we'll just get later at the office - I wonder if I will ever be stressed at the office again. I know I prefer it to the poverty here.
marți, 2 martie 2010
joi, 11 februarie 2010
Printesa pleaca in cateva minute si lasa in urma inundatie in casa si toate. La intoarcere sa regasesc numai ce-i bun.
A fost o perioada cu multa bucurie si cu multa tristete(Getuca sa-ti fie bine acolo!),cu petreceri cu oameni dragi care sunt in preajma si cand ninge si cand e distractie si cand e mai greu.
Concluziile le trag la intoarcere acuma imi iau chiparosul,frumosul,neasemuitul meu print ii pun o funda rosie si plecam la colindat si prin alte locuri. La ei o fi mai bine, mai frumos, mai putin greu? Nu stiu inca, o va spun!
Am devenit cam fragila emoitional de cand cu verigheta :p. As vrea sa spun ca iubesc, va iubesc. Numai de bine sa auzim!
A fost o perioada cu multa bucurie si cu multa tristete(Getuca sa-ti fie bine acolo!),cu petreceri cu oameni dragi care sunt in preajma si cand ninge si cand e distractie si cand e mai greu.
Concluziile le trag la intoarcere acuma imi iau chiparosul,frumosul,neasemuitul meu print ii pun o funda rosie si plecam la colindat si prin alte locuri. La ei o fi mai bine, mai frumos, mai putin greu? Nu stiu inca, o va spun!
Am devenit cam fragila emoitional de cand cu verigheta :p. As vrea sa spun ca iubesc, va iubesc. Numai de bine sa auzim!
miercuri, 27 ianuarie 2010
Vacanta mare
Nu mai e mult si imi iau o vacanta mare cat vacanta mare(aia de la facultatea de medicina, ca stundetii de-acolo prind si ei o luna jumate de vacanta).
Da, nu stiti?!?! O luna jumate starting this end the week o sa am alte preocupari, o sa imi fac griji de cum o sa-mi stea machiajul, de cum o sa se descurce lumea sa ajunga la eveniment, de cum e mancarea, de bilete de avioane, bagaje, itinerarii, fotografii, hoteluri, vaccinuri, ambasade si multe altele, dar nu de ora la care ajung la servici, de mail, de SVN si ce mai dreg eu pe-acolo.
Ma simt un pic ciudat ca parca nu pot sa-mi ies din ritm si-mi las colegii incarcati, dar stiu/sper sa-mi treaca repede, din primul weekend. Unora li se pare imposibil sa aiba ei foarte multi bani, nici nu ar sti ce faca cu ei daca i-ar avea asa deodata. Asa simt, ca si cum urmeaza sa am bilioane de trilioane de vacanta! Pare imposibil.
Imi doresc sa fie o vacanta frumoasa si daca o sa fie o sa va sfatuiesc si pe voi sa va luati!
Da, nu stiti?!?! O luna jumate starting this end the week o sa am alte preocupari, o sa imi fac griji de cum o sa-mi stea machiajul, de cum o sa se descurce lumea sa ajunga la eveniment, de cum e mancarea, de bilete de avioane, bagaje, itinerarii, fotografii, hoteluri, vaccinuri, ambasade si multe altele, dar nu de ora la care ajung la servici, de mail, de SVN si ce mai dreg eu pe-acolo.
Ma simt un pic ciudat ca parca nu pot sa-mi ies din ritm si-mi las colegii incarcati, dar stiu/sper sa-mi treaca repede, din primul weekend. Unora li se pare imposibil sa aiba ei foarte multi bani, nici nu ar sti ce faca cu ei daca i-ar avea asa deodata. Asa simt, ca si cum urmeaza sa am bilioane de trilioane de vacanta! Pare imposibil.
Imi doresc sa fie o vacanta frumoasa si daca o sa fie o sa va sfatuiesc si pe voi sa va luati!
duminică, 17 ianuarie 2010
New blog
Fat-Frumos crestea-ntr-o zi cat alti-ntr-un an si-ntr-o saptamana a murit...
Am citit asta pe blogul asta si pentru ca a smuls din mine un chitait spontan - amuzament maxim ce se intampla pe nepregatite, m-am hotarat sa il adaug la lista de bloguri. Eu am ajuns la el dupa ce am citit (pentru prima data) cateva posturi ale lui Badea, Mircea, blogul acestuia din urma nici nu cred ca o sa-l revizitez curand si nici in lista de bloguri favorite nu-l adaug :P.
Iubesc momentele in care deodata ma napadeste rasul. Mi-e teama numa sa nu se intample ceva, ca atunci cand te misti brusc si-ti sucesti o vena. Mi s-a mai intamplat si de curand, am auzit o faza cu imbracaminte stil leopard :)))...
Am citit asta pe blogul asta si pentru ca a smuls din mine un chitait spontan - amuzament maxim ce se intampla pe nepregatite, m-am hotarat sa il adaug la lista de bloguri. Eu am ajuns la el dupa ce am citit (pentru prima data) cateva posturi ale lui Badea, Mircea, blogul acestuia din urma nici nu cred ca o sa-l revizitez curand si nici in lista de bloguri favorite nu-l adaug :P.
Iubesc momentele in care deodata ma napadeste rasul. Mi-e teama numa sa nu se intample ceva, ca atunci cand te misti brusc si-ti sucesti o vena. Mi s-a mai intamplat si de curand, am auzit o faza cu imbracaminte stil leopard :)))...
marți, 12 ianuarie 2010
La ce se gandeste lumea cand rade din senin?!?!
Se mai intampla sa rada ca prostul, din senin, in plina strada si nici sa nu se poata opri.
Mi-am amintit ca luna trecuta, cand era viscolul mai puternic, a coborat Bogdan in parcare si a observat ca masina de langa PUP aka Ceedulica (asta-i masina noastra) era plina cu zapada... Uitase omul geamul deschis, fix pe-ala de unde batea mai rau crivatul.
Pe moment, atunci, mi-a parut tare rau de el. In seara asta mi-am aruncat o privire la Volkswagenul lui si mi-am amitit cum fu el plin ochi de nea si ma podidi un ras de m-am intors in masina sa nu ma vada vecinii. Sa te trezesti asa de dimineata sa-ti gasesti masina plina de zapada si pe interior si pe exterior nu-i putin lucru. Bine ca n-a lasat nimeni vreun geam la apartament deschis, sa nu mai poti deschide usa de namete!
Mi-am amintit ca luna trecuta, cand era viscolul mai puternic, a coborat Bogdan in parcare si a observat ca masina de langa PUP aka Ceedulica (asta-i masina noastra) era plina cu zapada... Uitase omul geamul deschis, fix pe-ala de unde batea mai rau crivatul.
Pe moment, atunci, mi-a parut tare rau de el. In seara asta mi-am aruncat o privire la Volkswagenul lui si mi-am amitit cum fu el plin ochi de nea si ma podidi un ras de m-am intors in masina sa nu ma vada vecinii. Sa te trezesti asa de dimineata sa-ti gasesti masina plina de zapada si pe interior si pe exterior nu-i putin lucru. Bine ca n-a lasat nimeni vreun geam la apartament deschis, sa nu mai poti deschide usa de namete!
luni, 11 ianuarie 2010
Ce ne facem?!?!
Duminica parc-aveam licurici în fund. As fi vrut sa alerg de nebuna, sa sar pe o capita de fan, sa ma dau de-a rostogolul in iarba... nu stiu, sa fac ceva asa, pe negandite. PAC! Imi amintesc ca am o bicicleta nefolosita in fata usii si mi se face ma nene o pofta de pedalat asa in dorul lelii, cu gandurile mele. Si-asa m-as fi dus o tura doua daca nu-mi aminteam de dragii de caini.
Solutia ca puteam sa merg in parc (cu bicicleta) nu se pune, ca mie nu imi incape bicicleta in masina, nici n-aveam asa mult timp la dispozitie plus ca pofta era atunci, nu mai tarziu. Nu sa conduc si apoi sa ma biciclesc.
Si nici sa ma lupt cu ei, sa ma inarmez cu salam si bate nu se ia in considerare, ca eu voiam sa ma gandesc la ale mele nu sa ma joc de-a ninja cu Azor.
Si uite-asa mi-am mai infranat o dorinta arzatoare. Pacat de ea ca-i legala, de bun simt si nu deranjeaza pe nimeni. Inteleg sa-mi infranez pornirile de-a apasa pedala sa treaca acul de 33,3m/s si sa ma opresc cand imi vine sa arunc pumnul intr-o directie si injuratura in alta si sa ma fortez sa ma trezesc dis-de-dimineata sa merg la munca, dar sa nu ma pot da eu cu bicicleta mea prafuita pe-acolo prin comuna! Macar de-ar fi singurul loc in situatia asta!
Decat sa fug de problema as vrea s-o iau de coarne s-a rezolv, dar nu stiu de unde s-o apuc. Mai rau e ca nici nu-mi plac animalele, nu in sensul in care visez sa am grija de o herghelie de caini, nu m-as putea dedica lor in asa hal. Dar dintre cei care sustin sus si tare ca tin la animale poate-or face si ei un pustiu de bine sa aiba grija in alte locuri de catelusi, pe unde nu-i bate nici ploaia, nici vreo janta de masina, nici asa multe gunoie, boli...
Pe bune acuma ce solutii avem, cat de mare trebuie sa fie o campanie? Ce facem cu ei? Cum educam oamenii sa nu-i mai dea in strada (necastrati), ca sa nu se mai inmulteasca? Ce ne facem oameni buni?
Solutia ca puteam sa merg in parc (cu bicicleta) nu se pune, ca mie nu imi incape bicicleta in masina, nici n-aveam asa mult timp la dispozitie plus ca pofta era atunci, nu mai tarziu. Nu sa conduc si apoi sa ma biciclesc.
Si nici sa ma lupt cu ei, sa ma inarmez cu salam si bate nu se ia in considerare, ca eu voiam sa ma gandesc la ale mele nu sa ma joc de-a ninja cu Azor.
Si uite-asa mi-am mai infranat o dorinta arzatoare. Pacat de ea ca-i legala, de bun simt si nu deranjeaza pe nimeni. Inteleg sa-mi infranez pornirile de-a apasa pedala sa treaca acul de 33,3m/s si sa ma opresc cand imi vine sa arunc pumnul intr-o directie si injuratura in alta si sa ma fortez sa ma trezesc dis-de-dimineata sa merg la munca, dar sa nu ma pot da eu cu bicicleta mea prafuita pe-acolo prin comuna! Macar de-ar fi singurul loc in situatia asta!
Decat sa fug de problema as vrea s-o iau de coarne s-a rezolv, dar nu stiu de unde s-o apuc. Mai rau e ca nici nu-mi plac animalele, nu in sensul in care visez sa am grija de o herghelie de caini, nu m-as putea dedica lor in asa hal. Dar dintre cei care sustin sus si tare ca tin la animale poate-or face si ei un pustiu de bine sa aiba grija in alte locuri de catelusi, pe unde nu-i bate nici ploaia, nici vreo janta de masina, nici asa multe gunoie, boli...
Pe bune acuma ce solutii avem, cat de mare trebuie sa fie o campanie? Ce facem cu ei? Cum educam oamenii sa nu-i mai dea in strada (necastrati), ca sa nu se mai inmulteasca? Ce ne facem oameni buni?
sâmbătă, 2 ianuarie 2010
Planuri pentru la anu
Fac cum fac si nu sunt omul pe care il astept, asa ca, in fiecare inceput de an imi mai dau o sansa, imi fac un nou itinerariu, basically variatiuni pe aceasi tema: sa fiu mai intelegatoare, as in sa fiu mai putin dura, sa fac bine ce fac, daca nu sa o las balta din prima, sa ma plang mai putin and list can go on.
Printre planurile ce se pot masura usor, nu fac parte cele cu vreau sa vad Honolulu, nici ca vreau sa vad cum se traieste in Siberia, nici nu ma intereseaza cate certificari o sa-mi iau, nici daca-mi termin disertatia anul asta, nici daca mai acopar din rate sau, din contra, fac alte datorii, nici daca o sa imi mobilez pana la urma casa in intregime, nici macar nu-mi propun prea strict sa ma dau de-a dura sau de-a inaltul cu parapanta.
Targetul pe anul asta consta din urmatoarele lucruri pe care as face bine sa le respect si sa fac tot ce-mi sta in putere:
- imi pun tablouri pe pereti in casa si o mai inveselesc;
- merg la scos cartofi cu ai mei;
- imi petrec toata perioada sarbatorilor de iarna in Neamt;
- imi iau masina de cusut (nu imi propun sa si invat sa o folosesc, las asta pentru 2011 :P);
- trag de mama sa vedem cum o scoatem la capat sa ii gasim o viata mai putin grea.
Si daca va intrebati de ce nici un plan legat de noua mea stare civila, de noile schimbari de prin viata, e pentru ca astea se par ca vin din inertie si le tratez cu toata seriozitatea, tot din inertie.
Si de ce la scos cartofi? Pentru ca atunci nu-i nici prea cald nici prea frig, nici nu ploua (dha, ca nu sta nimeni in ploaie sa scoata cartofi). Oamenii nu sunt nici prea blazati, nici prea stresati, munca nu-i nici degeaba, dar nici prea serioasa. Lumea se ajuta reciproc, se reintalnesc unii cu altii, fac glume, povestesc vrute si nevrute, se mananca pe patura, cala picnic, ce aduce fiecare si mancarea-i tare buna, nici prea grasa, nici de dieta si nici nu se pune pe solduri, ca, vorba aia, ai activitate. Te simti util si fericit, fara responsabilitati, fara vreo asteptare materiala. Scormonitul prin pamant aduce mult a copilarie cand iti bagai mainile adanc in nisip, prin noroi, prin balta, prin buruieni, in zapada. Te apropii de pamant si vezi tot felul de animalute mai mult sau mai putin placute privii. Caii sau masinile de scos cartofi alearga pe camp.Dealuri peticite, stanci vechi de cand lumea se uita la muritorul de tine, cum stai aplecat peste tarana... oare cati ca mine or mai fi vazand?
Na ce sa mai zic, anul nou sa-mi aduca liniste, sa fiu impacata cu mine, iar tuturor, sa le fie bine!
Printre planurile ce se pot masura usor, nu fac parte cele cu vreau sa vad Honolulu, nici ca vreau sa vad cum se traieste in Siberia, nici nu ma intereseaza cate certificari o sa-mi iau, nici daca-mi termin disertatia anul asta, nici daca mai acopar din rate sau, din contra, fac alte datorii, nici daca o sa imi mobilez pana la urma casa in intregime, nici macar nu-mi propun prea strict sa ma dau de-a dura sau de-a inaltul cu parapanta.
Targetul pe anul asta consta din urmatoarele lucruri pe care as face bine sa le respect si sa fac tot ce-mi sta in putere:
- imi pun tablouri pe pereti in casa si o mai inveselesc;
- merg la scos cartofi cu ai mei;
- imi petrec toata perioada sarbatorilor de iarna in Neamt;
- imi iau masina de cusut (nu imi propun sa si invat sa o folosesc, las asta pentru 2011 :P);
- trag de mama sa vedem cum o scoatem la capat sa ii gasim o viata mai putin grea.
Si daca va intrebati de ce nici un plan legat de noua mea stare civila, de noile schimbari de prin viata, e pentru ca astea se par ca vin din inertie si le tratez cu toata seriozitatea, tot din inertie.
Si de ce la scos cartofi? Pentru ca atunci nu-i nici prea cald nici prea frig, nici nu ploua (dha, ca nu sta nimeni in ploaie sa scoata cartofi). Oamenii nu sunt nici prea blazati, nici prea stresati, munca nu-i nici degeaba, dar nici prea serioasa. Lumea se ajuta reciproc, se reintalnesc unii cu altii, fac glume, povestesc vrute si nevrute, se mananca pe patura, cala picnic, ce aduce fiecare si mancarea-i tare buna, nici prea grasa, nici de dieta si nici nu se pune pe solduri, ca, vorba aia, ai activitate. Te simti util si fericit, fara responsabilitati, fara vreo asteptare materiala. Scormonitul prin pamant aduce mult a copilarie cand iti bagai mainile adanc in nisip, prin noroi, prin balta, prin buruieni, in zapada. Te apropii de pamant si vezi tot felul de animalute mai mult sau mai putin placute privii. Caii sau masinile de scos cartofi alearga pe camp.Dealuri peticite, stanci vechi de cand lumea se uita la muritorul de tine, cum stai aplecat peste tarana... oare cati ca mine or mai fi vazand?
Na ce sa mai zic, anul nou sa-mi aduca liniste, sa fiu impacata cu mine, iar tuturor, sa le fie bine!
sâmbătă, 26 decembrie 2009
Craciun
Anul asta n-am facut mai nici un cadou, n-am asistat la taiat de porc, n-am avut colindatori, nu am stat cu familia(mare) de sarbatori, n-am avut nimic de scris pe blog sau in alta parte despre el, n-am avut nici un plan de sarbatoare, nici o vacanta adevarata.
N-as fi scris asta daca n-as fi observat ca fiecare a mentionat ceva, si-a dorit ceva, (mi-)a daruit ceva. Suna a Craciun cu iz trist, dar nu e neaparat, trist e ca eu nu ma regasesc in el. Nu imi dau seama daca a fost premeditat sau s-a nimerit sa fie asa, dar sper sa nu mai repet figura. Am cam confundat Craciunul cu perioada de recuperare fizica cand de fapt e menit sa fie de recuperare sufleteasca.
Da' macar am primit eu cadouri, chiar de n-am facut si am brad si sunt cu celalata jumatate de familie si afara inca mai este zapada si am ascultat colinde cat am facut curat, am primit si am facut urari (ca si cum am facut un fel de cadouri mai mici pe care nu tre sa le inghesuiesti prin casa). Toate astea tot a Craciun suna, deci e Craciun si la mine, inca big time. Nu vreau sa ma gandesc cati amarati lucreaza in locuri total lipsite de spiritul Craciunului si cati n-au cu cine imparti o vorba buna, cati patesc cate-o napasta fix in perioada asta. In general lucrurile sunt mai frumoase in partea asta din an, dar multe nici nu tin cont si navalesc uite-asa.
Ce va doresc eu?! Va doresc ca Mosul sa va fi rezolvat si problemele mai grele, iar daca el a ratat ocazia sa le rezolve Noul An!
N-as fi scris asta daca n-as fi observat ca fiecare a mentionat ceva, si-a dorit ceva, (mi-)a daruit ceva. Suna a Craciun cu iz trist, dar nu e neaparat, trist e ca eu nu ma regasesc in el. Nu imi dau seama daca a fost premeditat sau s-a nimerit sa fie asa, dar sper sa nu mai repet figura. Am cam confundat Craciunul cu perioada de recuperare fizica cand de fapt e menit sa fie de recuperare sufleteasca.
Da' macar am primit eu cadouri, chiar de n-am facut si am brad si sunt cu celalata jumatate de familie si afara inca mai este zapada si am ascultat colinde cat am facut curat, am primit si am facut urari (ca si cum am facut un fel de cadouri mai mici pe care nu tre sa le inghesuiesti prin casa). Toate astea tot a Craciun suna, deci e Craciun si la mine, inca big time. Nu vreau sa ma gandesc cati amarati lucreaza in locuri total lipsite de spiritul Craciunului si cati n-au cu cine imparti o vorba buna, cati patesc cate-o napasta fix in perioada asta. In general lucrurile sunt mai frumoase in partea asta din an, dar multe nici nu tin cont si navalesc uite-asa.
Ce va doresc eu?! Va doresc ca Mosul sa va fi rezolvat si problemele mai grele, iar daca el a ratat ocazia sa le rezolve Noul An!
Toane
Acum cateva zile ma aflam in pragul unui eveniment important, incurajat de spiritul Craciunului, injurand compania la care lucrez, apasandu-mi tamplele de durere, regretand gesturi, temandu-ma de reactia apropiatilor ca nu le-am zis din timp, ca nu ii vizitez de Craciun, oripilata de tona de telefoane pe care urma sa o primesc si pe care urma sa o dau. Ma asteptam la scuze tampite din parte-mi sau la dialoguri intrerupte brusc de nerabdarea mea. Era o stare totala de anxietate, confuzie, deprimare.
E frustrant ca toate astea pot fi puse pe seama unei raceli, al lipsei de magneziu, al stresului. Cand te simti asa cazut si oropsit te-apuca toti dracii sa auzi ca nici macar nu e adevarat, ca-i e doar o toana. Pai bine baa, ce fel de victima sunt eu, ce fel erou?!?!? Zau ca viata ne joaca feste si face din noi niste bufoni. Sa ne suparam sau sa ne ingrijoram din toate cretinatatile pamantului?!?!??!
But I know that out there sunt altii si mai si, asa ca n-o sa ma mustru prea aspru.
"Mâţa tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de sare jos de pe horn; dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu ţăpoiul şi să tragi vaca pe şură, la fân, n-am mai gândit!"
E frustrant ca toate astea pot fi puse pe seama unei raceli, al lipsei de magneziu, al stresului. Cand te simti asa cazut si oropsit te-apuca toti dracii sa auzi ca nici macar nu e adevarat, ca-i e doar o toana. Pai bine baa, ce fel de victima sunt eu, ce fel erou?!?!? Zau ca viata ne joaca feste si face din noi niste bufoni. Sa ne suparam sau sa ne ingrijoram din toate cretinatatile pamantului?!?!??!
But I know that out there sunt altii si mai si, asa ca n-o sa ma mustru prea aspru.
"Mâţa tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de sare jos de pe horn; dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu ţăpoiul şi să tragi vaca pe şură, la fân, n-am mai gândit!"
luni, 7 decembrie 2009
Alegeri vs Rochie
alegerile astea asa au fost ca desi erau candidati nu voiai nici unul, da ' unul tot trebuia sa iasa. Cam asa si cu rochia mea de mireasa, n-am vrut nici una, dar tot trebuia sa-mi iau. A fost un fel de ruleta ruseaasca, am inchis ochii si pe care am pus degetul pe aia am luat-o.
Diferenta e ca eu port rochia aia o zi, o boscorodesc si dupa aia ma descotorosesc de ea sa n-o mai vad EVER si nici n-o sa fie cazul sa-mi mai iau vreuna vreodata, am eu grija! Da' cu mai marii statului ce te faci? Ca la fiecare x ani mai stai cu mintea caznita s-alegi intre Tanda si Manda.
Eu n-am mers la vot. Imi pare rau ca am un drept pe care nu-l folosesc, dar e dreptul meu sa nu ma duc.
Sa traiti bine :)))
Diferenta e ca eu port rochia aia o zi, o boscorodesc si dupa aia ma descotorosesc de ea sa n-o mai vad EVER si nici n-o sa fie cazul sa-mi mai iau vreuna vreodata, am eu grija! Da' cu mai marii statului ce te faci? Ca la fiecare x ani mai stai cu mintea caznita s-alegi intre Tanda si Manda.
Eu n-am mers la vot. Imi pare rau ca am un drept pe care nu-l folosesc, dar e dreptul meu sa nu ma duc.
Sa traiti bine :)))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
