Se pare ca lumea n-a-nteles. Pestisorul ala nu-si face treaba de nici o culoare.
Baaaai, aia cu schimbatul masinilor in bicleta era FIGURATIV. Ziceam sa va dati jos din masina, cu burtile, cheliile, ghiuluirile, cu plozii vostri cu tot. Luati un pic manelele la pedala sau rock boc sau gherila sau muzica clasica sau Macarena sau ce mai ingerati auditiv (da, ma, nene, Macarena asculta una - cu geamul lasat jos, cu Macarena tare, m-ar fi socat mai putin dac-asculta manele, de fapt nu m-ar fi socat deloc). Sa va atasati si-un dinam la bicicleta sa mai luminati pe ici pe colo, ca existenta voastra lumineaza prea putini pe altii. E o bezna pe strazi de la toate mintile crete, umbrite de carcase de masina.
Fetili cu paru-n ochi, plimbati oja pe coarnele la bicicleta, e mai usor sa asortezi zilnic bicicleta decat masina. Asa tinere, e pacat sa nu dati din fundul ala viitor celulitic si viitor dus la sala si-impachetat cu prafango = momentan corporatist.
Frate, se-aude mai bine din goana bicletei o-njuratura. Macar ca poti sari imediat la el, n-are geamuri, n-are nic', ii dai doua de-i sare lantu' si il faci sa mearga pe langa ghidon tot drumu' pan' la el, in Militari.
Acuma, e liber in Bucuresti numai de ziua francofoniei si duminica dimineata. Cum ar fi sa fie aglomerat numai cand ploua (na, ca nu v-am luat masina de tot firatiaidracu').
Daca va motiveaza sa va cocotati in varf de sa si sa defilati mandri pe-ale Bucurestiului plaiuri, luati-o personal, daca nu, n-are rost. Ar fi pacat sa zic ca eu nu fac parte din nicio categorie insinuata mai sus.
Se afișează postările cu eticheta bucuresti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bucuresti. Afișați toate postările
joi, 1 octombrie 2009
marți, 27 ianuarie 2009
BUC in the mirror
Il numim cub, da? "Un spatiu inchis, pardon, pseudo-deschis, tridimensional. Folosind aceasta definitie sa descriem o zi - egocentrista cum sunt - din viata mea.
Ma trezesc intr-un cub, merg de fac dus intr-un cub mai mic si intr-un cub un pic mai mare, cu vedere afara, dar si spre alte cuburi iau micul dejun... Ies ma urc in alt cub, il conduc pana la un cub pe care il share-uiesc cu niste oameni care, se pare, au aceleasi orientari, motivatii ca si mine... merg si mananc intr-un cub , care n-are nici un haz, nici o gaura spre exterior (ati ghicit, face parte dintr-un cub mai mare). Ma intorc in cubul share-uit, eventual ma mai invart acolo printre niste cubulete, care, de fapt nu merita mentionate si ma intorc acasa, aaa, pardon, la cubul initial (de unde-am plecat de dimineata). Cu acelasi cub mobil sau poate cu altul share-uit, ma rog.
Daca merg la cumparaturi, e lesne de inteles ca tot dintr-un cub ma aprovizionez. Si exista si perioade de relaxare, care ma fac sa uit de cuburi, cand merg sa dau cu o bucata de lemn cu plasa intr-o sfera (sac sac - nu eee cub) - definim sfera cu alta ocazie. Si ne jucam si in apa in cuburi, uneori, de-atata zel si drag de cuburi alergam intr-un cub, pe-o dreapta curba infinita (curba-i infinita ??? elipsa eclipsa eclipse ?!?!@#!!@!?).
Intre cuburi ma misc prin vid, ca de cele mai multe ori nu are nici un sens sa te afli asa aiurea inafara cuburilor, si astept cu nerabdare vre-un cub mobil sa ma duca la cubul suprem pentru acea parte a zilei.
Iar in momente de glorie si sarbatoare ma plimb ...NU, nu intr-un cub, intr-un tarc... diferenta intre cub si tarc e de la cer la pamant, properly, tarcul nu te desparte nici de cer nici de pamant, doar de celelate cuburi, o mai fi vreunul insignifiant, ratacit pe-acolo. Si tarcul asta te lasa sa vezi cerul, sa-l atingi, si dac-as sti sa zbor as putea evada... deci nu e totul pierdut.
Ma trezesc intr-un cub, merg de fac dus intr-un cub mai mic si intr-un cub un pic mai mare, cu vedere afara, dar si spre alte cuburi iau micul dejun... Ies ma urc in alt cub, il conduc pana la un cub pe care il share-uiesc cu niste oameni care, se pare, au aceleasi orientari, motivatii ca si mine... merg si mananc intr-un cub , care n-are nici un haz, nici o gaura spre exterior (ati ghicit, face parte dintr-un cub mai mare). Ma intorc in cubul share-uit, eventual ma mai invart acolo printre niste cubulete, care, de fapt nu merita mentionate si ma intorc acasa, aaa, pardon, la cubul initial (de unde-am plecat de dimineata). Cu acelasi cub mobil sau poate cu altul share-uit, ma rog.
Daca merg la cumparaturi, e lesne de inteles ca tot dintr-un cub ma aprovizionez. Si exista si perioade de relaxare, care ma fac sa uit de cuburi, cand merg sa dau cu o bucata de lemn cu plasa intr-o sfera (sac sac - nu eee cub) - definim sfera cu alta ocazie. Si ne jucam si in apa in cuburi, uneori, de-atata zel si drag de cuburi alergam intr-un cub, pe-o dreapta curba infinita (curba-i infinita ??? elipsa eclipsa eclipse ?!?!@#!!@!?).
Intre cuburi ma misc prin vid, ca de cele mai multe ori nu are nici un sens sa te afli asa aiurea inafara cuburilor, si astept cu nerabdare vre-un cub mobil sa ma duca la cubul suprem pentru acea parte a zilei.
Iar in momente de glorie si sarbatoare ma plimb ...NU, nu intr-un cub, intr-un tarc... diferenta intre cub si tarc e de la cer la pamant, properly, tarcul nu te desparte nici de cer nici de pamant, doar de celelate cuburi, o mai fi vreunul insignifiant, ratacit pe-acolo. Si tarcul asta te lasa sa vezi cerul, sa-l atingi, si dac-as sti sa zbor as putea evada... deci nu e totul pierdut.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
