Mi-am pierdut statutul de printesa!?

Stim, da? Volunteers' Princess vine de la Printesa de Voluntari cum mi se zice la munca, ca stau in Voluntari si acolo stau "printesele". Binenteles pe scurt mi se zice Printesa.

Astazi a venit o colega cu fetita ei la munca, o papusa de copil, istet si blondut cu parul cret si lung, cred ca asa isi doresc sa arate toate fetele in visele lor intime. Mama deschide brusc usa biroului si intreaba: "Printesa, vii la pauza?", io: "Da" si ma ridic, copilul, in mijlocul biroului, se uita de jur imprejur si intreaba: "Da', printesa unde-i?"

Toata lumea in birou amuzata peste poate, colega imi zice "Hai, printesa, ca ai dezamagit copilul", fetita insista "Mami, da' unde-i printesa?" I-am zis ca mie mi se zice printesa si s-a uitat foarte neincrezatoare la mine, iar mama a continuat sa ma numeasca asa de cate ori copilul vroia sa imi zica pe nume. I-am spulberat fetitei imaginea despre printese si m-am descalificat si eu de la rangul asta. Pentru copil e bine, decat sa afle prea tarziu ca nu exista printi pe cai albi, mai bine sa afle mai devreme ca printesele-s urate. Si pentru mine-i bine ca prea mi s-a urcat la cap.

Acuma nici macar nu va imaginati ca eram imbracata progameur style , din contra, aveam pantofi inalti albi, cu rochitica de vara si parul despletit, ce-i drept aduceam mai mult a tarancuta decat a printesa.

(Recently added) Pana la urma s-a convins si fetita ca eu sunt Printesa!

Ok, ok, short version for the non-romanian speakers:
I am called Princess at work and today one of the colleagues came with her sweet 2 years old daughter to work. At a point the mother enters the office and asks me: "Princess, are you taking a break?" "All right" I answer and the girl checks the room and asks: "Mom, where's the Princess?"

Fiind copil...

abia daca e vreun lucru pe care nu l-am facut: am smuls maini si capete la papusi, le-am pus sa se pupe, am descoperit fetele, m-am batut cu baietii, am jucat si fotbal si elastic.
Amintirea mea preferata e de cand mai eram singura la tzara, ma jucam de-a razboiul.Eu eram foarte saraca, in timpul razboiului, nu aveam ce manca si supravietuiam de pe o zi pe alta. Ma ascundeam de inamici, saream garduri, escaladam copaci, mergeam tiptil prin valea raului, mancam mierea ursului, radacina de rogoz, clei de copac, carcel de vie, furam mamaliga de la bunica-mea, cateodata de la vecini. La un moment dat luam pauza de la razboi ca ma chema bunica-mea la masa, mancam ca o sparta oua, snitele, ciorba, branza cu mamaliga, of course, si dupa aia o luam de la capat... iar eram lipita pamantului si n-aveam ce duce la gura.