Sa avem un an bun!

Nu zic foarte bun, nu zic spectaculos, dar macar bun. Anul asta nu mi-am pus nici o dorinta, nu mi-am planuit nimic. Nici macar nu gasesc lista de anul trecut, sa ma uit pe ea sa vad ce-a iesit. Asa ca la finalul acestui an nu voi mai avea dilema listei, prin urmare: one problem solved. Le mai rezolvam noi cumva si pe restul care-apar. Concentrati cum suntem pe problemute acusica trece si anul asta. Sa aveti 366 de zile frumoase, lipsit de necazuri, dar pline de veselie. Faceti bine de-mi dati ascultare, alta nu-mi doresc.

Cum sa platesti cat pentru o seara la un hotel de lux ca sa dormi in patul tau

Saptamana trecuta a fost o saptamana de neuitat. Cand zice omul de neuitat suna bine, dar de data asta e de rau. Cea mai buna persoana pe care o stiam pe lumea asta ne-a parasit asa all of a sudden. Am aflat luni de dimineata. N-am crezut, dupa aia am crezut dar m-a socat, dupa aia am incercat sa-mi zic ca asa-i viata si sa gandesc practic. Creierul asta cand nu comunica cu inima face numai kkt-uri: am decis sa merg o zi doua la munca si sa plec in Neamt mai apoi, stiam ca lumea se descurca si fara mine la organizare. Am ajuns la munca. Am stat 15 min in care am crezut ca bocesc si sufletul din mine. Si-am plecat. Am plecat sa plang langa ai mei, unde plange toata lumea, sa mai stau cu mamaia acasa cat mai sta si ea ca si-asa am plecat in lume si am uitat sa ma mai intorc sa imi mai petrec vacantele acolo. Numai locatiile exotice erau de nasul meu cand aveam un suflet care ma astepta cu bratele deschise. Mergeam, dar nu mai stateam ca pe vremuri. Nici nu stiu de cand n-am mai dormit acolo. Lasa ca am dormit acum. Deci am plecat catre Piatra uite-asa intr-o ora eram impachetata in taxi plina de muci de la atata plans cu ochii bulbucati in cap si cu speranta ca plang degeaba,ca nu e decat o gluma, un vis, ceva. M-am intalnit cu frate-miu in gara si tot drumul n-am facut decat sa depanam amintiri despre mamaia si tataia si copilaria noastra, ce-am fost, ce-am ajuns si ce-om ajunge, ca noi ca bunicii nostri de cool si de faini nu o sa fim o mie de ani, dintr-astea. Trecusem de putina vreme de Bacau cand suna my better half sa-mi spunca caaa, pana lui, eu am plecat dar el n-are cheie de la casa. Ehh, aicisa incepe distractia. Planuri cum sa-i trimit cheia pe microbuzul de noapte si sa doarma el la vecini, dar el era rupt si vroia sa doarma acasa. Si eu as fi vrut sa se odihneasca ca stiam ca-l asteapta zile grele si o sa am nevoie de el. Solutia castigatoare a fost sa cheme un lacatus. Care lacatus dupa ce a stat la usa vreeeo 2h asa, a spart pana la urma butucul, a cerut plata de 180 de lei , a pus clanta la loc cam cum repara aia mici un bibelou stricat si dus a fost. Acuma nu doar a platit omul meu sa intre prin efractie in casa dar tre sa platim cu siguranta mult mai mult sa ne punem alta clanta/butuc. Daca stau si ma gandesc bine, mai bine ii sugeram sa mearga la un hotel si sa trimit cheia a doua zi prin curier. Oricum dormea mai confortabil decat la vecinu, nu mai stricam nici usa, mai exista beneficiul variatiei... Da-i Doamne mintea romanului cea de pe urma!

Amintiri

Uitati-va voi cumintei la videoclipul asta si o sa va povestesc si de vacanta prin Romania:

Videoclip scurt de la nunta

Trec tiganii, trec

Parintii au vesnic o un mod de-a te motiva cu amenintari.

Daca nu inveti o sa ajungi la coada vacii.

Uita-te la omul ala, nu i-a placut cartea , asa o sa ajungi si tu.

Sa nu pui burta pe carte, lasa ca e nevoie si de gunoieri, mama.

Ai mei o aveau pe aia cu: "Te dau la tigani." De cand ma stiu ai mei cum faceam vreo pozna ma dadeau la tigani. Ce sa stie ai mei ca asa de mult imi doream sa plec cu ei. Erau unii tigani nomazi care veneau acolo la mine la tara si doi, un cuplu, erau prieteni cu bunica-mea si cu bunica-miu. Cand veneau o data la cativa ani dormeau la noi. Dormeam toti cinci in aceasi camera, care era si bucatarie, eu dupa soba si stateam pana seara tarziu si ne povesteau. Vorbeau oamenii si de-ale lor si ce se mai intampla prin alte sate. Majoritatea din "tribul" lor stateau la cort, pe islaz, intre case. Imi ziceau ai mei ca sunt mai putini si ca vin mai rar,cand era mama mica veneau des si in serile de iarna manca la la ei in corturi, ca era mai bun decat acasa. Deja cand crescusem nu mai auzisem nimic de ei. Acum sunt sigura ca nu mai vin si ca oricum islazul e acoperit de case noi. Chiar o sa intreb ce se mai stie

Si in ziua de azi astept sa ma dea la tigani, fac eu vreo boacana, poate, poate...





Flamenco are la baza si influiente tiganesti.

Întrebare si raspuns

Rumegând cocenii de pe lânga jug,
S-a-ntrebat odata boul de la plug:

- Doamne, pe când altii huzuresc mereu,
Pentru ce eu singur sa muncesc din greu?...

La-ntrebarea asta, un prelung ecou
I-a raspuns din slava: - Pentru ca esti bou...

                                     George Toparceanu


Ce a vrut sa zica povestitorul?