sâmbătă, 26 decembrie 2009

Craciun

Anul asta n-am facut mai nici un cadou, n-am asistat la taiat de porc, n-am avut colindatori, nu am stat cu familia(mare) de sarbatori, n-am avut nimic de scris pe blog sau in alta parte despre el, n-am avut nici un plan de sarbatoare, nici o vacanta adevarata.

N-as fi scris asta daca n-as fi observat ca fiecare a mentionat ceva, si-a dorit ceva, (mi-)a daruit ceva. Suna a Craciun cu iz trist, dar nu e neaparat, trist e ca eu nu ma regasesc in el. Nu imi dau seama daca a fost premeditat sau s-a nimerit sa fie asa, dar sper sa nu mai repet figura. Am cam confundat Craciunul cu perioada de recuperare fizica cand de fapt e menit sa fie de recuperare sufleteasca.

Da' macar am primit eu cadouri, chiar de n-am facut si am brad si sunt cu celalata jumatate de familie si afara inca mai este zapada si am ascultat colinde cat am facut curat, am primit si am facut urari (ca si cum am facut un fel de cadouri mai mici pe care nu tre sa le inghesuiesti prin casa). Toate astea tot a Craciun suna, deci e Craciun si la mine, inca big time. Nu vreau sa ma gandesc cati amarati lucreaza in locuri total lipsite de spiritul Craciunului si cati n-au cu cine imparti o vorba buna, cati patesc cate-o napasta fix in perioada asta. In general lucrurile sunt mai frumoase in partea asta din an, dar multe nici nu tin cont si navalesc uite-asa.

Ce va doresc eu?! Va doresc ca Mosul sa va fi rezolvat si problemele mai grele, iar daca el a ratat ocazia sa le rezolve Noul An!

Toane

Acum cateva zile ma aflam in pragul unui eveniment important, incurajat de spiritul Craciunului, injurand compania la care lucrez, apasandu-mi tamplele de durere, regretand gesturi, temandu-ma de reactia apropiatilor ca nu le-am zis din timp, ca nu ii vizitez de Craciun, oripilata de tona de telefoane pe care urma sa o primesc si pe care urma sa o dau. Ma asteptam la scuze tampite din parte-mi sau la dialoguri intrerupte brusc de nerabdarea mea. Era o stare totala de anxietate, confuzie, deprimare.

E frustrant ca toate astea pot fi puse pe seama unei raceli, al lipsei de magneziu, al stresului. Cand te simti asa cazut si oropsit te-apuca toti dracii sa auzi ca nici macar nu e adevarat, ca-i e doar o toana. Pai bine baa, ce fel de victima sunt eu, ce fel erou?!?!? Zau ca viata ne joaca feste si face din noi niste bufoni. Sa ne suparam sau sa ne ingrijoram din toate cretinatatile pamantului?!?!??!

But I know that out there sunt altii si mai si, asa ca n-o sa ma mustru prea aspru.

"Mâţa tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de sare jos de pe horn; dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu ţăpoiul şi să tragi vaca pe şură, la fân, n-am mai gândit!"

luni, 7 decembrie 2009

Alegeri vs Rochie

alegerile astea asa au fost ca desi erau candidati nu voiai nici unul, da ' unul tot trebuia sa iasa. Cam asa si cu rochia mea de mireasa, n-am vrut nici una, dar tot trebuia sa-mi iau. A fost un fel de ruleta ruseaasca, am inchis ochii si pe care am pus degetul pe aia am luat-o.

Diferenta e ca eu port rochia aia o zi, o boscorodesc si dupa aia ma descotorosesc de ea sa n-o mai vad EVER si nici n-o sa fie cazul sa-mi mai iau vreuna vreodata, am eu grija! Da' cu mai marii statului ce te faci? Ca la fiecare x ani mai stai cu mintea caznita s-alegi intre Tanda si Manda.

Eu n-am mers la vot. Imi pare rau ca am un drept pe care nu-l folosesc, dar e dreptul meu sa nu ma duc.

Sa traiti bine :)))