De duminica trecuta am promis ca revin cu informatii si n-am facut-o, dar uite ca tarziu, tot revin.
Duminica trecuta am plecat catre protest. Mai intai am mers catre centrul vechi unde trebuia sa aiba loc un flash-mob. Cei care trebuiau sa participe s-au intitmidat , au fost putini si au renuntat. Pentru mine a fost bine ca acest mini-eveniment ma mobilizase sa fac niste flyere pe care le-am impartit. In mare parte oamenii le-au luat, doua cupluri au fost nesuferite, adica s-au rastit la mine, ok , fair enough si un cuplu, mai exact ea m-a injurat urat, asa urat ca si la o saptaman dupa mai tin mine :(.
De cate ori am avut ocazia am intrat cu oamenii in vorba, am mers in parc si, slava Domnului, fara injuraturi, refrenul, era: "Nu o sa rezolvati nimic". Partea in care n-avem job, nu ne pasa de scoala (ce bine de mine ca arata tanara si pare ca tre sa incep scoala maine/azi), basca sigur sunt platita sau am eu vreun interes. Pai cum n-am vreun interes? Ca doar nu ies de nebuna, si explica oamenilor ca interesul tau este sa ai si pe termen mediu si lung o tara in care se poate trai plus restul de argumentatii. La piece de la resistance pentru mine a fost ca astazi(ieri deja) niste barbatii as zice pe la 50 de ani, in Cismigiu mi-au zis ca ce?! si in Algeria,si in America de Sud se face exploatare cu cianuri. Si vrem sa fim ca Algeria? Asta e tinta noastra? Nu a fost un dialog lung.
Povesteam la un moment dat de doi tineri sirieni, jumatate romani, a trebuit sa vorbim in engleza si au facut studiile superioare acolo, deci mai mult sirieni as zice, unul din Damasc, celalalt din Tadmur daca imi amintesc corect. Ne-au intrebat pe mine si pe Gabi ce se intampla, pentru ce protesteaza oamenii. Le-am povestit pana mi-am pierdut suflul si ne-au povestit si ei. Cum si la ei au inceput protestele pasnic, au tinut 6 luni dupa care au degenerat. Cel care nu era din capitala Siriei ne-a povestit cum pur si simplu autoritatile au ingropat un container nuclear, acolo, sub oras. Protestele s-au inchegat la Universitate, oamenii cu creier si mai putin incovoiati de grija zilei de maine si-au dat seama de pericol. A insistat ca oamenii acolo sunt incurajati sa nu gandeasca, sunt coplesiti de grija zilei de maine. Spunea ca lumea era obisnuita cu multe, adica fura frate caaaat vrei, dar lasa-ne macar sa traim, sa putem sa muncim ca sa ai ce fura. Facea analogie cu ce ii povesteam eu, cu cianura. N-am intrebat daca au plecat de tot, nu vroiam sa simta ca insinuez ca au fugit. Ei ziceau ca la noi tot e bine, ca macar putem sa protestam fara sa se traga in noi. Dar zic eu la ce folos daca nu iese fiecare suflet in strada. Ma mai gandeam ca ei vin la noi si noi fugim la nemti sau in alte parti. Ce-o sa facem? O sa ne ingramadim in alte locuri?
Zilele astea au fost remarcabile ca am descoperit totusi ca imi duc traiul printre oameni de calitate. N-a iesit in strada nici un om ca l-am scos eu sau ca i-am zis, i-am povestit, NICI UNUL. Ba din contra cred ca am si pierdut cativa: "Ah, iese nebuna in strada", poate am fost si usor agresiva. Dar au iesit foarte multi dupa ce au citit, dupa ce au procesat informatia, dupa ce au cautat in mai multe locuri. Da! Astia sunt oamenii cu care ma vad zi de zi, stiam ca sunt mai instruiti ca mine, ca in majoritatea domeniilor ma depasesc, iar faptul ca stiu sa si exprime asta inclusiv prin proteste pasnice ma face sa ma simt norocoasa! Ca sa nu mai zic cat de norocosi sunt ai lor copii.
Stiu ca toata situatia asta nu are nicio sansa sa se termine maine sau peste 6 luni sau poate macar peste un an. Sunt atatea lucruri putrede. Momentan sunt socata de stirea ca in Neamt se porneste proiectul de exploatare a tone de Uraniu, n-am adunat informatii inca dar ma strange in spate. Cianura si sterilul de la exploatarile din Baia Mare, Rosia Montana, Brad, Deva, Muncel, fracturare si posibile incidente in Dobrogea si Bralad, exploatare de Uraniu in Neamt, paduri deja defrisate, plus toate cele deja existente. Orasele mari sunt poluate suficient, pe alocuri miroase a canal, vidanja sau combustibil. Avem voie sa stam in casa si sa credem ca imobilul pentru care platim rate e o investie buna si ca asiguram un prezent si viitor rezonabil pentru copii. Avem acest drept dar avem si ceva responsabilitate sa ne asiguram ca exista sanse macar sa fie asa.
Intrebarea de ce nu am protestat pana acum am incercat sa o mai satisfac: Personal pana acum am stat in letargie pentru ca eram dezinteresata, egocentrista, cu atitudine de oricumnurezolvatinimic. Pe scurt din aceleasi motive pentru care nu o fac nici cei care inca mai petrec serile pe canapea zicand "Iara protesteaza astia" in loc de "Uniti Salvam Rosia Montana", uniti salvam Romania!
As mai vrea sa rog bunicii si parintii care au deja copii capabili sa ia decizii pentru sine sa ii sustina, sa aiba incredere in ei. Au avut zeci de ani de zile ocazia sa faca lumea asta mai buna. Sa ne-o lase noua zic. Sa nu ia decizii pentru cand nu vor mai fi. Noi stim ca ne-au facut dintr-un gest egoist, sa aiba pe cineva care sa le aduca apa si sa se mandreasca printre rude, prieteni, vecini cu acel cineva pe care l-au facut si l-au crescut. Poate nu a fost un gest egoist si si-au sacrificat intreaga viata, atunci cu atat mai mult sa nu strice totul acum. Promitem sa ii lasam sa se uite cat or trai la TV si emisiunile lor favorite, sa fie dezinformati cat vor ei, dar sa aiba incredere in noi vs mass-media.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu