A pune sau a nu pune poze online cu copiii

sau despre cum prima optiune este ireversibila si nu prea inteligenta

Principala menire a acestui text este sa ne(pe mine si pe Bogdan :) justifice atitudinea in privinta acestui subiect fata de copilul nostru. Deciziile se iau cu el in minte, pe termen mediu si lung. Am scris si de ce nu am recoltat celule stem si de ce am facut vaccinurile (asta am scris in privat ca sa nu declansez polemici pe care la vremea aceea eram incapabila sa mi le asum).

Inca dinainte sa avem noi copil nu am fost de acord cu fotografii de-ale copiilor in mediul online. Fotografii publice se-ntelege, oricum albume pe picasa si te miri pe ce file transfer sa traiasca, e imposibil de evitat cand ai bunici si frati la distanta. Desigur, dupa ce a aparut copilul situatia e mai greu de gestionat dar motivele raman. De ce e greu de gestionat? Pentru ca in relatie cu alti copii depinzi de ceilalti parinti/educatori si pentru ca imi vine sa arat tuturor "uite ce destept si frumos e copilul meu! uite ce lucruri minunate face! uite! uite! uite!" ma cenzurez usor, putini sunt cei carora le pasa. Lor lor le pot trimite privat. Si pentru ca, in general, teoria e mai usoara decat practica.

Motivele pentru care vrei sa pui poze sunt evidente si imediate:

• vrei sa tii legatura cu multe persoane aflate la distanta
• sa vada lumea ce fac copiii (in vizita ,la gradi, la joaca, la petrecere, in vacanta)
• ai o problema si vrei sa te ajute altii: pe forumuri, grupuri etc.
• nu ai vrea sa fie izolat si discriminat - sa fie el singurul care nu apare in poze
• instinctiv ne punem viata pe reteaua de socializare
• sa vada lumea ce copil minunat ai si ce lucruri marete face (deja) + plus lenea sau nestiinta de a le face cu acces restrictionat

Motivele pentru care nu ar trebui sa le faci publice si sa fie accesibile unui grup foarte restrans de persoane pe termen scurt par hilare, dar au impact mare si pot avea si impact negativ:

• daca apuca pozele sa devina publice fenomenul devine cu usurinta ireversibil(se cache-uiesc prin motoare de cautare, uiti de ele, le preia altcineva si gata - le-ai pus, nu le mai iei)
• imagini care noua ni se par teribil de dragute s-ar putea sa nu fie percepute la fel de ei cand vor creste
• acelasi lucru de perceptie se intampla si in raport cu alte persoane. Poate parintele crede ca este o imagine minunata si eu stau prostita si ma intreb ce-o fi fost in mintea lui ca uite ce urat a iesit copilul
• in momentul asta consider ca eu am prea multe poze online, iar peste 50% din ele nici nu imi plac cum au iesit
• daca va creste copilul si vede ca nu are cont, poze, in cateva ore isi uploadeaza toata viata pe reteaua de socializare si s-a rezolvat problema, asadar daca nu punem poze nu e o tragedie
• o sumedenie de situatii in care altii vor avea nepermis de multe informatii despre el(copil) fara ca acesta sa fie constient de asta:
  • angajatorul care inainte de interviu cauta tot ce se poate online
  • vreo persoana care se indragosteste de el/ea (sa fie avut eu uneltele online de astazi sa aflu despre cei de care m-am indragostit)
  • vreo persoana mai putin bine intentionata (ma trezeam, in liceu de obicei, urmarita zile la rand de cate un libidinos cu Cielo caruia i se punea pata pe mine, as fi innbunit sa stiu ca imi scormoneste prin trecut sa baleasca pe poze cu mine manacand struguri ?!?)
  • persoane necunoscute care au intres sa "fure identitatea" - cu scopul de a-si face reclama, de a te denigra, de a posta lucuri in numele tau etc.
• programele de face-recognition care functioneaza destul de bine si astazi - peste 10 -20 ani vor fi si mai performante - pana si intr-un proiect universitar la care am participat s-a scris un program destul de bun de detectare a fetei, iar bazat pe niste semne distinctive il scriu eu cu rata de succes 100% :)
• vor fi multe perioade in viata cand isi va dori sau va avea nevoie de intimitate; uneori asta poate sa se traduca prin a alege el ce trebuie sa se stie despre el si ce nu - ori daca are sute de poze din toate etapele vietii plutind online in vazul tuturor care vor sa vada, de unde sa mai aleaga?
• deja de la varste de 4-5 ani sunt copii care isi exprima dorinta de a nu fi expusi online. Exemplu: "Mami! Iar ai pus poze cu mine, te-am rugat sa nu pui!" mama: "Da, nu-i place sa pun poze cu ea pe facebook". De ce consideram ca e ok sa ignoram copilu, sa nu ne explicam macar gestul. Sa raspundem "adultilor" si lor nu?
• oricine poate face un istoric in imagini si text despre copil: unde a mers la gradinita, la scoala, ce prieteni a avut, cum arata familia, cum arata casa in care a crescut, cand a fost bolnav, trist, accidentat (de exemplu acum daca cu google images cauti dupa o poza de profil se vad toate comentariile pe bloguri- forumuri in care ai folosit cont cu acea poza de profil)
• pozele pot fi puse mai departe pentru reclama la produse de copii, poze de profil ale altora etc.
• pedofilia in mediul online nu simt nevoia sa o mentionez, dar o fac pentru ca in sine ar trebui sa fie un motiv suficient

Am o colega care are contul de facebook duplicat de un tip - explicatia lui e ca el incearca sa o ajute, ca ea e asa frumoasa, dar "daca e proasta si nu intelege". Eu am aflat de curand - nu intelegeam de ce are doua conturi, mi se parea ca posteaza link-uri indoielnice si imi facusem o parere cam proasta despre ea - nu o cunosteam sufcient ca sa imi dau seama ca nu este contul ei. O si terorizeaza pe de-asupra, nu vrea sa inchida contul. Pentru cine e interesat musai sa auda si sa vada ca exista langa noi asa cazuri o pot ruga sa folosesc printscreenurile ei de messenger + sa va povesteasca personal, cat are ea rabdare, poate se mai dezamorseaza moda asta cu share-uitul in nestire a pozelor cu copiii.

Cand duci copilul in comunitate lucrurile nu mai sunt la fel de usor de controlat. Desi am alocat o mica discutie inainte concluzia fiind ca vom proceda la fel ca pana acum lcrurile se complica. Se fac poze, multe poze, poze de grup. Si eu imi doresc sa vad ce face copilul. Celelalte parti implicate doresc sa le foloseasca, sa le vada, sa le share-uiasca sau nu. Si ce faci? Izolezi copilul, sa fie dat afara din toate pozele? Rogi macar sa nu fie pozele publice? Asta poti sa rogi/controlezi cand e vorba de contul gradinitei? Dar daca parintii ceilalti le salveaza si le fac publice. Una peste alta m-am trezit vorbind singura, cand nu vorbeam cu Bogdan despre cum e mai bine sa procedam.

E utopic sa cred ca nu va ajunge nicio poza online. Atunci solutia a fost: cat mai putine poze, fara poze in prim plan, fara poze publice in care e singura si fara poze in care este dezavantajata. Dorim si poze cu ea, sa vedem ce face, sa avem amintiri, dar am rugat sa fie trimise in privat. La regulile acestea vom adauga reguli dinamic, dupa caz.

Ne raportam la copiii nostri, nu doar ca la niste bebelusi pe care ii cocolosim si cu care ne laudam, ci si ca la viitorii adulti de la care vom astepta sa fie independeti, sa isi gestioneze singuri viata si care, foarte probabil, vor avea nevoie de intimitate! Sa nu fii expus pe retelele sociale va fi un privilegiu. Cat despre parintii care spun ca de asta nu isi fac cont de facebook, eu zic ca e o atitudine delasatoare. Sa te faci ca nu exista nu este o optiune. Daca nu pui tu poze pun altii si tu trebuie sa afli de existenta lor.

Nu va faceti griji cred ca sunt sanse mai mari sa intrebe de ce ai pus decat de ce nu ai pus poze cu ei. Si cand le vei explica de ce va fi o oportunitate sa ii sfatuiesti sa nu se expuna in alte fotografii sau filmulete. Stiti ce spun, de exemplu cand bei pe la petreceri si te pui in ipostaze neplacute, ca maine poimaine ajungi persoana publica serioasa si nu vrei sa le cari dupa tine. Daca s-a intamplat iti asumi si incerci sa reduci efectele negative.

Mi-am dat suficiente motive sa fac regulile de postare a pozelor online si mai stricte. Sanatate!