Toane

Acum cateva zile ma aflam in pragul unui eveniment important, incurajat de spiritul Craciunului, injurand compania la care lucrez, apasandu-mi tamplele de durere, regretand gesturi, temandu-ma de reactia apropiatilor ca nu le-am zis din timp, ca nu ii vizitez de Craciun, oripilata de tona de telefoane pe care urma sa o primesc si pe care urma sa o dau. Ma asteptam la scuze tampite din parte-mi sau la dialoguri intrerupte brusc de nerabdarea mea. Era o stare totala de anxietate, confuzie, deprimare.

E frustrant ca toate astea pot fi puse pe seama unei raceli, al lipsei de magneziu, al stresului. Cand te simti asa cazut si oropsit te-apuca toti dracii sa auzi ca nici macar nu e adevarat, ca-i e doar o toana. Pai bine baa, ce fel de victima sunt eu, ce fel erou?!?!? Zau ca viata ne joaca feste si face din noi niste bufoni. Sa ne suparam sau sa ne ingrijoram din toate cretinatatile pamantului?!?!??!

But I know that out there sunt altii si mai si, asa ca n-o sa ma mustru prea aspru.

"Mâţa tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de sare jos de pe horn; dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu ţăpoiul şi să tragi vaca pe şură, la fân, n-am mai gândit!"