Amintiri, evident, din copilarie I

Uite, de bunicu mi-e dor (si de bunica). Ne spunea o carca de poezii si din popor si de autori cunoscuti, ne dadea sfaturi si ne impartasea vorbe de duh. De certat nu prea ne certa, de asta aveau ai nostri grija.

Niciodata nu-i paraseam casa/curtea fara sa ne invete el: "Maaai, voi sunteti batosi(eram numai fete) de-a lu' Munteanu, maai, sa le aratati voi lor". N-am stiut niciodata exact cui trebuie sa arat eu ce, dar am cam simtit, am tot simtit pana m-a inghitit sistemul cu totul si acum nici pe la ei nu prea mai trec, nici ca sunt de-a lu' Munteanu si tre' sa arat nu mai simt.

Noi la bunicii astia am fost sapte nepoate, ma rog, si un nepot(a aparut si frate-miu ca o alba ca zapada printre noi mai tarziu). Bunicul saracu' a tot vrut sa ne intoarcem acolo la pamaturile lui, adunate de-a lungul timpului. Sa ne facem doctorite in sat, sa luam cate un baiet gospodar. Si ne tot spunea ca "decat codas la oras, mai bine-n satul tau fruntas". Cred ca dintre toate eu eram cel mai putin vizata si dintre toate eu as fi ramas si m-as intoarce si-acu. Baietul mi l-am ales deja, doctorita nu pot sa ma mai fac, dar sa-mi duc traiul acolo in invatamant si in agricultura parca mi-as imagina. Cat de departe sunt de visul asta nu indraznesc sa ma gandesc si cat de greu e fata de cat cred deja, iar nu indraznesc.

Un frate de-al lui o zicea des pe-asta: "foaie verde de dai n-ai, ia nu da sa vezi cum ai". Cred ca are dreptate, dar in viata mea n-am putut sa aplic zicala asta. Oricum daca nu era spusa de bunicul, nu era valabila.

Si tot satul isi rupea gatul incercand sa se uite peste gard la Gheorghe Munteanu cand i se adunau nepoatele in ograda. Treceau baitanii seara calare pe la poarta, ca numai asa puteau sa isi arunce demn ochii spre noi, altfel trebuiau sa priveasca prin gaurile stramte ale portii, cantand din frunza. Si ce ne hlizeam noi si planuiam cum sa fugim de cu noapte la discoteca. Si cand s-o aflat ce jale si durere-o fost ("Nea Gheorghe, fetili matali o fost aseara tati la camin"). Eu, ca cea mai mica, am scapat cel mai ieftin.

Eu mi-o luam cu alte ocazii, ca stateam catarata pe casa, pe vie, in pomi, in pod, cu capu-n jos, cu cracii sus, de ma boscorodea bunica-mea intruna: "Faaata, hai, tu o sa ni bagi in pamant, dati jos de-acolo ca scuturi via s-apai mai cazi s-o sa zica mata ca n-am avut grija de tine. Faaata, hai, tu trebuia sa fii baiat, ca esti belita de pe curu' boalii."

Si cate mai sunt de povestit. Cum ne faceam frica cand dadea sa se-ntunece ca e necuratul dupa capita. Si muream de frica pan-acasa. O data a trebuit sa ma duc la tzatza Maria, sora lu bunicul, femeie serioasa de 98 de ani. Ea nu era acasa, in schimb sicriul ii statea pe prispa, sub streasina, ferit de ploaie, de-am fugit mancand pamantul, am calcat in tot balegarul fara discriminare pan-am vazut picior de om fluierand, intorcandu-se de la coasa.

Si cum treceam pe la strabunicul si ne punea sa spunem Crezul si stateam in picioare la usa. Omul avusese 5 copii pe care i-a crezcut singur, iar cand a murit la 96 de ani, a inceput maica-mea sa planga, desi era strabunic de pe tata,iar unchi-miu i-a zis "Taci, cumnata,, ca ne rade lumea! O sa zica, uite si la astia, cat vroiau sa mai traiasca?"

Eh si cand mergeam la o matusa, de pe bunic, profesoara, de romana, maaare lucru la vremea ceea. Dardaiam de emotii ce-o sa ne-ntrebe si n-o sa stim. Ba definitia predicatului, ba a substantivului, ba unde s-a nascut Octavian Goga sau George Cosbuc. De complement circumstantial de loc sau de Kafka n-am auzit niciodata. Drept e ca eu eram mititca, dar verisoarele mele erau mai mari.

Aaaaaaleluia cate mi se intamplau acolo si n-o sa mi se mai intample niciodata. Povesteam trei dintre noi, mai apropiate ca varsta, in copac, visin era, si ne hatzanam noi asa pan-am cazut cu tot cu craca. Ca proastele am ascuns craca-n papusoi. Ce bataie ne-am luat si-atunci, uha.

....


PS Am sters postul anterior ca a creat confuzii.

Conduita

Printesele, mai ales subsemnata, trebuie sa-si revizuiasca atitudinea.

- Nu mai injuram!
- Nu ne mai grabim nici sa zicem repede vreo tampenie, nici sa judecam pe careva si nu ne mai (super)grabim nici in trafic!
- Nu mai intarziem la intalniri si folosim alte mijloace decat incalcarea propunerilor de mai sus, respectiv de mai jos!
- Nu mai depasim cu mult:D vitezele legale!
- Nu ne mai plangem si vaicarim deloooooc!

Intr-un cuvant nu ne mai comportam ca si cum lumea ne apartine, ca nu ne apartine si daca nu mi-as fi propus sa nu mai injur as zice "In p..da matii de printesa!"

Mi-am pierdut statutul de printesa!?

Stim, da? Volunteers' Princess vine de la Printesa de Voluntari cum mi se zice la munca, ca stau in Voluntari si acolo stau "printesele". Binenteles pe scurt mi se zice Printesa.

Astazi a venit o colega cu fetita ei la munca, o papusa de copil, istet si blondut cu parul cret si lung, cred ca asa isi doresc sa arate toate fetele in visele lor intime. Mama deschide brusc usa biroului si intreaba: "Printesa, vii la pauza?", io: "Da" si ma ridic, copilul, in mijlocul biroului, se uita de jur imprejur si intreaba: "Da', printesa unde-i?"

Toata lumea in birou amuzata peste poate, colega imi zice "Hai, printesa, ca ai dezamagit copilul", fetita insista "Mami, da' unde-i printesa?" I-am zis ca mie mi se zice printesa si s-a uitat foarte neincrezatoare la mine, iar mama a continuat sa ma numeasca asa de cate ori copilul vroia sa imi zica pe nume. I-am spulberat fetitei imaginea despre printese si m-am descalificat si eu de la rangul asta. Pentru copil e bine, decat sa afle prea tarziu ca nu exista printi pe cai albi, mai bine sa afle mai devreme ca printesele-s urate. Si pentru mine-i bine ca prea mi s-a urcat la cap.

Acuma nici macar nu va imaginati ca eram imbracata progameur style , din contra, aveam pantofi inalti albi, cu rochitica de vara si parul despletit, ce-i drept aduceam mai mult a tarancuta decat a printesa.

(Recently added) Pana la urma s-a convins si fetita ca eu sunt Printesa!

Ok, ok, short version for the non-romanian speakers:
I am called Princess at work and today one of the colleagues came with her sweet 2 years old daughter to work. At a point the mother enters the office and asks me: "Princess, are you taking a break?" "All right" I answer and the girl checks the room and asks: "Mom, where's the Princess?"

When I get older, I will be stronger

Ma omor dupa momentele in care oamenii au emotii si sentimente puternice, cu atat mai mult cand sunt extinse la o masa mare de oameni si mai mult, cand sunt de bine, sunt in spiritul competitiei si al unitatii nationale.

Imi amintesc de Romania - Suedia 1994 eram la bunica-mea in camera cu televizorul si tipam saream, plangeam de draci, de bucurie, se mai trezea bunica-miu si urlam: "tataie, castigam!", mai treceau cateva minute si eram dezamagita cand venea bunica-miu la mine ma intreba: "cum e tataie, castigam?" "nu stiu tataie ca au facut astia egal :(".

Alte dati ma uitam cu tata si mama umbla cu treburi prin casa. Se mai oprea in fata televizorului, cand dadea Romania gol si zicea "vai saracii ailalti, uite ce suparati sunt, mi se rupe inima". Eu cu taica-miu dadeam hi5, ne ridicam brusc de pe pat, stigam o data cu comentatorul si ne uitam la mama ca la OZN-uri "ce dracu, femeia asta tine cu ursul?!?"

La campionatul din Germania eram in Germania si tineam cu Germania, ieseam cu ei pe strazi, cantam, ma luau oamenii in brate de fericire, ii luam si eu pe ei.

La ultimul campionat european parca tineam cu Olanda. Am strigat de n-am mai putut vorbi doua zile.

Imi place pe stadioane, imi place sa ma implic, sa castig, e uimitor cum ma simt de parca am castigat eu, am pierdu eu, iar atmosfera e totul.

Dar de mers nu merg asa des, ma pastrez doar pt campionatele mari, daca m-as pastra pentru cand o sa mai joace Roamania o sa prind paianjeni.

Do you think you're clever?

by John Farndon. (forgot to mention that I got to this book via Applied Computer Science)

A line that stayed in my mind so far:
“I am so clever that sometimes I don't understand a single word of what I am saying.” Oscar Wilde

Aaaand a song that has nothing to do with the line nor with the book

The beauty is in the eyes of the beholder

One can either talk for days about this or say nothing. I'll stick to saying almost nothing.

Let's take ME (modest me) as example. My husband always sees me pretty, close to beautiful, my mother will always see me too skinny, my brother doesn't give a damn, my male friends and colleagues probably see me a sportive type, unless my breast are bursting out some improper clothes, the girls around will always be picky concerning colours, length, material, context, shoes, hills, jewelery, make-up, hair cut etc.

Of course my beliefs have partially other background nature, but I'm not going to share them now. Is there a conclusion? YES - one will get to "balamuc" (madhouse) if he tries to follow too many advices and satisfy too many tastes.

Moreover let the Fashion Advisers do their jobs, a good job hopefully - if only I did mine the way I should.

But fooling around with materials and make-ups and colours etc should never stop - since we're going to make fools of ourselves at least to do it with some imagination.

Ce m-a calmat?

Melodia asta cu mormaitul de versuri:

Conkers shining on the ground
The air is cooler
And i feel like i just started uni
Walking backwards to my van
You're at your window
And I'm tripping every time i think of

Lying in your attic
I can feel the static
The storm has broken Heavens open
Send my body out to work

But leave my senses
In orbit over south east London
Wind the window down and pinch
Me on the shoulder

Whilst i'll be driving off to dream of
Lying in your attic
I can feel the static
The storm has broken Heavens open
So electrifying Oh I'm nearly flying
Find More lyrics at www.sweetslyrics.com
Lost my heart between the sheets of lightning

I've been singing you this song
Inside a bubble
Been Zorbing through the streets of Cowley

We were always meant to be
Zorbing together
And i think its high time we started

Lying in your attic
I can feel the static
The storm is breaking windows shaking
So electrifying Oh I'm nearly flying
Lost my heart between the sheets of lightning

Lying in your attic
I can feel the static
The storm has broken Heavens open
So electrifying Oh im nearly flying
Lost my heart between the sheets of lightning

Care sunt starile care te-ar descrie cel mai bine

foame, nervi, frustrare, saturatie (pana-n gat), nervi, draci, cuvinte urate, anxietate, dezamagire, plans (de nervi), contrariata, confuzie, lehamite, :(, :OOO (uimire), draci(am zis?)


Toate la pret de un(u) - aparat de aer conditionat!

Spare Time

Yet, once more, I have proved myself I have no clue what to do with my spare time, maybe because it happens so seldom, I have barely any experience in it.

Rau vs Bun

Unele lucruri pot parea neplacute, dar de fapt, ascund (si) ceva indubitabil bun.

Cum ar fi ca uneori la sfarsitul zilei abia imi stiu semnalmentele si ma ustura stomacul de plang. Nu astept intelegere, dar daca ajung in starea asta, inseamna ca am uitat total de mine si m-am dedat foarte intens vreunei activitati care ar merita asa un sacrificiu.

Daca exemplu de mai sus e mai degraba deprimant, va impartasesc un altul.
Cand ma trezesc de dimineata cu balute somnoroase pe perna e garantat ca am avut un somn minunat! Nu aveati fantezii cu mine in ipostaza asta, nu?... or did you?