Gandacelul

A trecut o saptmana lenesa, insipida, inodora, incolora, pe care, dintr-un anumit punct de vedere voi incerca sa o prezint obiectiv si cu evenimentele in ordine cronologica.

Una din fetele gascare si-a sarbatorit ziua la mall cu alte fete gascare (si eu - hmm,subiectiva treaba). Toata lumea se asezase la cafea, la o sueta, io cauta de zor stafide pentru vitoarea budinca preparata pentru Bogdan. Ajung la casa transpirata toata, cocosata de alergat prin raioane, fara stafide evindent ca ametitii de-acolo aranjasera de toate pe rafturi dar de stafide nu-si aminteau. Ma rog, la casa mi se cer 70 de lei, eu dau 80, ca la Voluntari, ca sunt smechera, fara numar, pana mea, nu vazusem , aia mi-a dat totusi inapoi surplusul, dar si-a pastrat 50 de bani din rest ("macar atat", o fi gandit ea), plec, fara ciocolata dementa cu 80% cacao si se urla dupa mine, ma intorc, "multumesc, multumesc, ha, ha, ce aiurita sunt...".

Ajung la fete dupa ce le caut bezmetica prin cele zece mese de la Star Bucks, ele nu, iau oamenii in parte si ma uit la ei, ca din zece mese am timp in cateva minute sa le analizez, erau pe terasa. "Madame'", zice Madame', "ii iau si eu o prajiturica Monicai sa cantam si noi la multi ani, ca n-a avut tort..." "Bineeeeeeeeeeeeeee", ii dau 10 lei sa ia o prajitura, "Poate-mi ajung", "Mda, cred ca nu, ca doar nu mergi la metro sa le cumperi - gandesc eu cu mintea mea creata, cu care mai inainte nu gandisem. "Hi, hi, hi, ha, ha, ha cu fetele", cred ca le-am obosit ca o zi de babysitting cu copiii diavolului, le zic ca am baut pepsi si de aia fac asa, pariu ca nu ma crede nimeni, life goes on.

Vine si weekendul, ppetrecem o minunata seara la vecinii nostri, cu un bebe adorabil, si mare diferenta intre mine si el nu prea mai vad, decat ca el e adorabil (a se observa obiectivismul promis). Cand ne intoarcem un alt vecin zice ca sa vina la o bere, pai berea era cam calda pe balcon, ce ma gandesc io, o bag cateva minute in congelator pana vine el. E, na mai venit.

Dimineata vrem sa plecam la niste mini cumparaturi, la farmacie, in parc, tot cu bebe si parintii. "Ce cauta portofelul lui Gabi la noi?" "Pai l-o fi uitat, il sun, ma mir ca n-a sunat inca, de trei zile n-am mai dat pe la noi." Ia uite cumma mir eu din toate. N-am apucat sa-l sun, ca ne-am intalnit cu el ca sa mergem in oras, era Gabi vecinul, nu frate-miu(pe care l-as fi sunat) si fara sa prind de veste, cu mic cu mare trag concluzia ca eu am luat portofelul cu o seara inainte si dusa am fost, acasa, adica in blocul de vis-a-vis.

M-am burzuluit, ca nu eu l-am luat, ca poate Bogdan, ca l-a confundat, ca poate au trecut ei si l-au uitat la noi. Degeaba, se adjudecase, eu am foat ametita, si am inceput sa adun lucruri de prin casa, care semanau cu ce aveam si noi, se pare ca nu gasisem decat portofelul, desi stiu sigur ca au un lampadar inalt de 2 metri, identic cu al nostru, "Cum de nu l-oi fi luat si pe ala?!?"

La farmacie, a fost mult mai bine, am intrat si am stat 20 de secunde uitande-ma la vanzatoare si incalzindu-mi vocea: "AAa, hhh, aaaa, iii, hh ...", mi se sopteste (de catre Simona, vecina mea), "FRAXIPARINE", "AAA, da, Fraxiparin aveti ?" "Ce concentratie " "AAAA, 0,8" "Cate cutii?" "Paaai, aaaa, cate aveti?" (mai cumparasem de cinci ori in ultimile saptamani si nu aveau mai mult de doua intr-o farmacie, de obicei nu aveau deloc) "Cate vreti?" "AAA, ii, hhhh, sa socotesc, aaa, hhh, iii, doua" Platesc.. merg in parc, tralalala, ajung acasa "Cred ca am luat cam multe" (mai aveam doua acasa, socotisem de ma rupsesem).

Ma apuc in forta de gatit, vreau sa recuperez ce n-am facut toata viata si fac o delicioasa mancarica cu cartofi si prepar niste budinca cu branza si stafide. Bogdan ma asista partial, adica sta si face b(r)a(n)za de mine "aaaa, pai sare pui?!" "aaaaaaaaaaaa, nuuuu, zahar, du-te naibii de-aici ca din cauza ta" Adica din cauza lui turnasem jumate de borcon de sare peste branza, pana la urma am acoperit cu miere si mai e jumnate de budinca in frigider. Stafide n-am pus, si nu ca n-am gasit, ca pana la urma am gasit in alta parte, da' am uitat. Scot budinca din cuptor, ma las, pe vine, rapiiid, pana la nivelul cuptorului si buuuf, trantesc fundul de scaunul din spatele meu de mi se lipeste de fund. Eram sigura ca o sa merg cu el cateva zile prin casa pana sa reusesc sa-l scot. Pac, pac vine frate-miu, aramjasem , tacamuri, servetele, macaricaaaa, hmmm "Ce-i asta?" ridica el lingura la mine. "AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA, AAAAAAAAAAAAAAAAAAAA" "AA" sar doi pasi in spate (de-ai piticului ca nu sunt doi pasi in toata bucataria) "Ce-i aia, are piciorute" Piciorute avea, l-a aruncat Bogdan pe balcon si am faurit tot felul de ipoteze, cum a ajus vietatea acolo. Mie mi s-a luat, desi baietii au mancat voiniceste. Nici noaptea n-am prea dormit... Urmeaza desertul, fara stafide si o berica, daca tot va uitati la meci? Scot din concelator, douya beri bocna. Lumea se tavalea pe jos de ras si intoarceau capul de la mine, uite-i cum se-neaca cu mancarea.

Dupa masa, entertaiment, facem o panarama de test de cultura generala si intrebarea numarul 24 "Cum se numeste boala din imagine?" Era o radiografie la o mana. "Ce naiba ?, Eu nu vad nimic la mana asta, da nu sunt medic, nu stiu sa citesc o radiografie" "Are 6 degete" "Minunat" ma bosumflu, nici eu nu stiu pe cine si astept linistita (creditul - asta am scris prima data, probabil la asta ma gandeam) lunea. Se numea polidactilie.

Un masaj" "Se mai intampla,