Vacanta mare

Nu mai e mult si imi iau o vacanta mare cat vacanta mare(aia de la facultatea de medicina, ca stundetii de-acolo prind si ei o luna jumate de vacanta).

Da, nu stiti?!?! O luna jumate starting this end the week o sa am alte preocupari, o sa imi fac griji de cum o sa-mi stea machiajul, de cum o sa se descurce lumea sa ajunga la eveniment, de cum e mancarea, de bilete de avioane, bagaje, itinerarii, fotografii, hoteluri, vaccinuri, ambasade si multe altele, dar nu de ora la care ajung la servici, de mail, de SVN si ce mai dreg eu pe-acolo.

Ma simt un pic ciudat ca parca nu pot sa-mi ies din ritm si-mi las colegii incarcati, dar stiu/sper sa-mi treaca repede, din primul weekend. Unora li se pare imposibil sa aiba ei foarte multi bani, nici nu ar sti ce faca cu ei daca i-ar avea asa deodata. Asa simt, ca si cum urmeaza sa am bilioane de trilioane de vacanta! Pare imposibil.

Imi doresc sa fie o vacanta frumoasa si daca o sa fie o sa va sfatuiesc si pe voi sa va luati!

New blog

Fat-Frumos crestea-ntr-o zi cat alti-ntr-un an si-ntr-o saptamana a murit...
Am citit asta pe blogul asta si pentru ca a smuls din mine un chitait spontan - amuzament maxim ce se intampla pe nepregatite, m-am hotarat sa il adaug la lista de bloguri. Eu am ajuns la el dupa ce am citit (pentru prima data) cateva posturi ale lui Badea, Mircea, blogul acestuia din urma nici nu cred ca o sa-l revizitez curand si nici in lista de bloguri favorite nu-l adaug :P.

Iubesc momentele in care deodata ma napadeste rasul. Mi-e teama numa sa nu se intample ceva, ca atunci cand te misti brusc si-ti sucesti o vena. Mi s-a mai intamplat si de curand, am auzit o faza cu imbracaminte stil leopard :)))...

La ce se gandeste lumea cand rade din senin?!?!

Se mai intampla sa rada ca prostul, din senin, in plina strada si nici sa nu se poata opri.
Mi-am amintit ca luna trecuta, cand era viscolul mai puternic, a coborat Bogdan in parcare si a observat ca masina de langa PUP aka Ceedulica (asta-i masina noastra) era plina cu zapada... Uitase omul geamul deschis, fix pe-ala de unde batea mai rau crivatul.

Pe moment, atunci, mi-a parut tare rau de el. In seara asta mi-am aruncat o privire la Volkswagenul lui si mi-am amitit cum fu el plin ochi de nea si ma podidi un ras de m-am intors in masina sa nu ma vada vecinii. Sa te trezesti asa de dimineata sa-ti gasesti masina plina de zapada si pe interior si pe exterior nu-i putin lucru. Bine ca n-a lasat nimeni vreun geam la apartament deschis, sa nu mai poti deschide usa de namete!

Ce ne facem?!?!

Duminica parc-aveam licurici în fund. As fi vrut sa alerg de nebuna, sa sar pe o capita de fan, sa ma dau de-a rostogolul in iarba... nu stiu, sa fac ceva asa, pe negandite. PAC! Imi amintesc ca am o bicicleta nefolosita in fata usii si mi se face ma nene o pofta de pedalat asa in dorul lelii, cu gandurile mele. Si-asa m-as fi dus o tura doua daca nu-mi aminteam de dragii de caini.

Solutia ca puteam sa merg in parc (cu bicicleta) nu se pune, ca mie nu imi incape bicicleta in masina, nici n-aveam asa mult timp la dispozitie plus ca pofta era atunci, nu mai tarziu. Nu sa conduc si apoi sa ma biciclesc.
Si nici sa ma lupt cu ei, sa ma inarmez cu salam si bate nu se ia in considerare, ca eu voiam sa ma gandesc la ale mele nu sa ma joc de-a ninja cu Azor.

Si uite-asa mi-am mai infranat o dorinta arzatoare. Pacat de ea ca-i legala, de bun simt si nu deranjeaza pe nimeni. Inteleg sa-mi infranez pornirile de-a apasa pedala sa treaca acul de 33,3m/s si sa ma opresc cand imi vine sa arunc pumnul intr-o directie si injuratura in alta si sa ma fortez sa ma trezesc dis-de-dimineata sa merg la munca, dar sa nu ma pot da eu cu bicicleta mea prafuita pe-acolo prin comuna! Macar de-ar fi singurul loc in situatia asta!

Decat sa fug de problema as vrea s-o iau de coarne s-a rezolv, dar nu stiu de unde s-o apuc. Mai rau e ca nici nu-mi plac animalele, nu in sensul in care visez sa am grija de o herghelie de caini, nu m-as putea dedica lor in asa hal. Dar dintre cei care sustin sus si tare ca tin la animale poate-or face si ei un pustiu de bine sa aiba grija in alte locuri de catelusi, pe unde nu-i bate nici ploaia, nici vreo janta de masina, nici asa multe gunoie, boli...

Pe bune acuma ce solutii avem, cat de mare trebuie sa fie o campanie? Ce facem cu ei? Cum educam oamenii sa nu-i mai dea in strada (necastrati), ca sa nu se mai inmulteasca? Ce ne facem oameni buni?

Planuri pentru la anu

Fac cum fac si nu sunt omul pe care il astept, asa ca, in fiecare inceput de an imi mai dau o sansa, imi fac un nou itinerariu, basically variatiuni pe aceasi tema: sa fiu mai intelegatoare, as in sa fiu mai putin dura, sa fac bine ce fac, daca nu sa o las balta din prima, sa ma plang mai putin and list can go on.

Printre planurile ce se pot masura usor, nu fac parte cele cu vreau sa vad Honolulu, nici ca vreau sa vad cum se traieste in Siberia, nici nu ma intereseaza cate certificari o sa-mi iau, nici daca-mi termin disertatia anul asta, nici daca mai acopar din rate sau, din contra, fac alte datorii, nici daca o sa imi mobilez pana la urma casa in intregime, nici macar nu-mi propun prea strict sa ma dau de-a dura sau de-a inaltul cu parapanta.

Targetul pe anul asta consta din urmatoarele lucruri pe care as face bine sa le respect si sa fac tot ce-mi sta in putere:
- imi pun tablouri pe pereti in casa si o mai inveselesc;
- merg la scos cartofi cu ai mei;
- imi petrec toata perioada sarbatorilor de iarna in Neamt;
- imi iau masina de cusut (nu imi propun sa si invat sa o folosesc, las asta pentru 2011 :P);
- trag de mama sa vedem cum o scoatem la capat sa ii gasim o viata mai putin grea.

Si daca va intrebati de ce nici un plan legat de noua mea stare civila, de noile schimbari de prin viata, e pentru ca astea se par ca vin din inertie si le tratez cu toata seriozitatea, tot din inertie.

Si de ce la scos cartofi? Pentru ca atunci nu-i nici prea cald nici prea frig, nici nu ploua (dha, ca nu sta nimeni in ploaie sa scoata cartofi). Oamenii nu sunt nici prea blazati, nici prea stresati, munca nu-i nici degeaba, dar nici prea serioasa. Lumea se ajuta reciproc, se reintalnesc unii cu altii, fac glume, povestesc vrute si nevrute, se mananca pe patura, cala picnic, ce aduce fiecare si mancarea-i tare buna, nici prea grasa, nici de dieta si nici nu se pune pe solduri, ca, vorba aia, ai activitate. Te simti util si fericit, fara responsabilitati, fara vreo asteptare materiala. Scormonitul prin pamant aduce mult a copilarie cand iti bagai mainile adanc in nisip, prin noroi, prin balta, prin buruieni, in zapada. Te apropii de pamant si vezi tot felul de animalute mai mult sau mai putin placute privii. Caii sau masinile de scos cartofi alearga pe camp.Dealuri peticite, stanci vechi de cand lumea se uita la muritorul de tine, cum stai aplecat peste tarana... oare cati ca mine or mai fi vazand?

Na ce sa mai zic, anul nou sa-mi aduca liniste, sa fiu impacata cu mine, iar tuturor, sa le fie bine!