Ce ne facem?!?!

Duminica parc-aveam licurici în fund. As fi vrut sa alerg de nebuna, sa sar pe o capita de fan, sa ma dau de-a rostogolul in iarba... nu stiu, sa fac ceva asa, pe negandite. PAC! Imi amintesc ca am o bicicleta nefolosita in fata usii si mi se face ma nene o pofta de pedalat asa in dorul lelii, cu gandurile mele. Si-asa m-as fi dus o tura doua daca nu-mi aminteam de dragii de caini.

Solutia ca puteam sa merg in parc (cu bicicleta) nu se pune, ca mie nu imi incape bicicleta in masina, nici n-aveam asa mult timp la dispozitie plus ca pofta era atunci, nu mai tarziu. Nu sa conduc si apoi sa ma biciclesc.
Si nici sa ma lupt cu ei, sa ma inarmez cu salam si bate nu se ia in considerare, ca eu voiam sa ma gandesc la ale mele nu sa ma joc de-a ninja cu Azor.

Si uite-asa mi-am mai infranat o dorinta arzatoare. Pacat de ea ca-i legala, de bun simt si nu deranjeaza pe nimeni. Inteleg sa-mi infranez pornirile de-a apasa pedala sa treaca acul de 33,3m/s si sa ma opresc cand imi vine sa arunc pumnul intr-o directie si injuratura in alta si sa ma fortez sa ma trezesc dis-de-dimineata sa merg la munca, dar sa nu ma pot da eu cu bicicleta mea prafuita pe-acolo prin comuna! Macar de-ar fi singurul loc in situatia asta!

Decat sa fug de problema as vrea s-o iau de coarne s-a rezolv, dar nu stiu de unde s-o apuc. Mai rau e ca nici nu-mi plac animalele, nu in sensul in care visez sa am grija de o herghelie de caini, nu m-as putea dedica lor in asa hal. Dar dintre cei care sustin sus si tare ca tin la animale poate-or face si ei un pustiu de bine sa aiba grija in alte locuri de catelusi, pe unde nu-i bate nici ploaia, nici vreo janta de masina, nici asa multe gunoie, boli...

Pe bune acuma ce solutii avem, cat de mare trebuie sa fie o campanie? Ce facem cu ei? Cum educam oamenii sa nu-i mai dea in strada (necastrati), ca sa nu se mai inmulteasca? Ce ne facem oameni buni?