Planuri pentru la anu

Fac cum fac si nu sunt omul pe care il astept, asa ca, in fiecare inceput de an imi mai dau o sansa, imi fac un nou itinerariu, basically variatiuni pe aceasi tema: sa fiu mai intelegatoare, as in sa fiu mai putin dura, sa fac bine ce fac, daca nu sa o las balta din prima, sa ma plang mai putin and list can go on.

Printre planurile ce se pot masura usor, nu fac parte cele cu vreau sa vad Honolulu, nici ca vreau sa vad cum se traieste in Siberia, nici nu ma intereseaza cate certificari o sa-mi iau, nici daca-mi termin disertatia anul asta, nici daca mai acopar din rate sau, din contra, fac alte datorii, nici daca o sa imi mobilez pana la urma casa in intregime, nici macar nu-mi propun prea strict sa ma dau de-a dura sau de-a inaltul cu parapanta.

Targetul pe anul asta consta din urmatoarele lucruri pe care as face bine sa le respect si sa fac tot ce-mi sta in putere:
- imi pun tablouri pe pereti in casa si o mai inveselesc;
- merg la scos cartofi cu ai mei;
- imi petrec toata perioada sarbatorilor de iarna in Neamt;
- imi iau masina de cusut (nu imi propun sa si invat sa o folosesc, las asta pentru 2011 :P);
- trag de mama sa vedem cum o scoatem la capat sa ii gasim o viata mai putin grea.

Si daca va intrebati de ce nici un plan legat de noua mea stare civila, de noile schimbari de prin viata, e pentru ca astea se par ca vin din inertie si le tratez cu toata seriozitatea, tot din inertie.

Si de ce la scos cartofi? Pentru ca atunci nu-i nici prea cald nici prea frig, nici nu ploua (dha, ca nu sta nimeni in ploaie sa scoata cartofi). Oamenii nu sunt nici prea blazati, nici prea stresati, munca nu-i nici degeaba, dar nici prea serioasa. Lumea se ajuta reciproc, se reintalnesc unii cu altii, fac glume, povestesc vrute si nevrute, se mananca pe patura, cala picnic, ce aduce fiecare si mancarea-i tare buna, nici prea grasa, nici de dieta si nici nu se pune pe solduri, ca, vorba aia, ai activitate. Te simti util si fericit, fara responsabilitati, fara vreo asteptare materiala. Scormonitul prin pamant aduce mult a copilarie cand iti bagai mainile adanc in nisip, prin noroi, prin balta, prin buruieni, in zapada. Te apropii de pamant si vezi tot felul de animalute mai mult sau mai putin placute privii. Caii sau masinile de scos cartofi alearga pe camp.Dealuri peticite, stanci vechi de cand lumea se uita la muritorul de tine, cum stai aplecat peste tarana... oare cati ca mine or mai fi vazand?

Na ce sa mai zic, anul nou sa-mi aduca liniste, sa fiu impacata cu mine, iar tuturor, sa le fie bine!