joi, 27 mai 2010

Toate acele seri in care eram prea lenesi sa iesim in parc, prea saraci sa iesim in club si ne inghesuiam pe patul de o (jumatate de) persoana, ascultam tacanitul de la tastaturile colegilor, ne gandeam ca ei duc o viata plictisitoare si ne plictiseam si noi. Nu stiam ca ne plictiseam, dar stiam ca o sa ne apuce dorul de acele vremuri.

Si ne-apuca... ne-apuca des.

2 comentarii:

Photography Lady spunea...

stiu, cunosc sentimentul acela de melancolie.

Eufio spunea...

nice...