vineri, 5 decembrie 2008

EERPORT

Ajungi in aeroport si ai zbor spre Romania, ca,deh, acolo locuiesti si trebuie sa te-ntorci acasa, treaba ta de ce te intorci, nu-mi pasa. Nu-mi pasa nici ca lucrezi in Irlanda in constructii, nici ca ai fost in vizita la un frate, nici ca ti-ai petrecut concediul pe o insula exotica si nici ca ai fost in interes de serviciu. De ce o fi avand lumea impresia ca daca nu am chef in tara sa vorbesc cu romanii (necunoscuti), as avea afara, in aeroport. Tot la fel de multi sunt si acolo, ca si cum as sta in statie la Universitate. Dar la Universitate ma mai intreba cate unul pe unde se intra la Geografie sau ce sa ia pana la Spitalul Universitar, dar dupa aia ma lasa-n plata domnului (si eu pe el). Nu mi s-a intamplat sa imi zica:
"Hello!"
"Hi" - I had to answer.
"How are you, I saw you on Monday, we had the same flight, what are you doing here"
"Some stuff for the company."
"AAA, me too. Where are you from?"
"Romania"
"Atunci vorbim aceeasi limba."
TANANANA... ai vaz't?!?!? am anticipat momentul, dar degeaba, ca tot ca un par in cap l-am simtit. (BAAAAI, care e probabilitatea sa vorbim aceeasi limba cand m-ai vazut de doua ori intr-un zbor care implica Bucurestiul. Si ce daca vorbim aceeasi limba, e asta un motiv sa ma deranjezi?) . Tot nu inteleg cum vine asta... daca omul asta m-ar vedea in statie la Romana(de doua ori - si la dus si la intors), n-ar veni sa ma intrebe ce-am facut intre timp si asa sa ne dam noi seama ca dezvoltam in acelasi limbaj de programare.
Saracul baiat, intentiile lui au fost mai mult decat bune si, recunosc ca am avut cu el o conversatie mult peste medie, placuta si interesanta, dar mi-a facut sa imi amitesc ce urasc eu treaba asta cu romanii peste granita. Adica in padurea ecuatoriala, ratacita printre liane (sunt liane acolo sau in alta parte?) vad un om... uuu... vorbeste... uuuuu... vorbeste romaneste... asta da surpriza, da' asa?!?!.. nu e decat un scenariu de prost gust, care se repeta constant si care nu face decat sa imi frece nervii.
Nu cred ca e vorba ca oamenii se simt singuri sau neintelesi si au nevoie sa comunice cu cineva in limba lor , nici vorba, de cele mai multe ori vor sa iti zica ei ce au vizitat, ca s-au dat cu avionul (ca tu nu te-ai dat, ai trecut de vama dand spaga, si stai si tu acolo la zborul de Milano... poate, poate), asa... ca ce minunatii au gazdele lor in casa (gazde care pot fi copii, nepoti, frati, dupa caz, baba la care lucreaza), si strainii astia cum sunt, ca ei nu au perdele, au draperii usoare, la ei nu se incuie usa noaptea si nici nu pun ulei de floarea soarelui in salata, pun de masline ... romanii mai au mult pana sa fie asa civilizati (- my thought exactly - tanti in cauza are cel mai mult, din punctul meu de vedere). Dar sa-ti spuna el cum stau lucrurile in Germania, ca are el un frate care lucreaza la un service acolo (undeva la Cucuietii din deal - die Beule Berg cum ar zice neamtul) si nemtii astia asa fac si-asa dreg. Nu pot sa ma abtin sa nu fiu subiectiva: cum pana mea sa nu te umpli de spume cand ii zici ca si tu stii cate ceva ca ai stat pe-acolo si el iti raspunde ca stie el mai bine de la frate-sau, doar pentru ca-i mai in varsta si mai prost tre' sa-l lasi sa se abereze?
Mai e unii care se chinuie sa iti arunce cuvinte in toate limbile sa vada la care reactionezi (I suppose this is for girls only). Bravo , bravo, de trei ori bravo ca stii 1ooo de cuvine in 4 limbi (sper ca majoritatea in romana, macar sa-ti acoperi strictul cu vocabularul asta).
Concluzia e ca "people want to show off". Nu stiu daca reusesc ei acolo intre ei sa se impresioneze, dar, sincer, eu lupt pana-n panzele albe si in romaneste nu vorbesc pana nu imi iau bagajele la sosire si trec de porti. Si de aia citesc doar carti in alte limbi in avion. O sa imi dezvolt o intreaga strategie, ca nu prea scap asa usor.
Dar la ultimul zbor am fost mai mult decat mangaiata (si la propriu, si la figurat) si am fost in stare sa infrunt orice neplacere: in punctul in care trebuiau verificate bagajele de mana, a piuit aparatul ca aveam ceva metalic asupra mea (erau doar shoshonii mei ciudati, care au niste tinte, ciudate, evident), dar tipa de acolo m-a pipait de mi s-a ridicat parul de pe corp de placere - nu spun decat ca a insistant in talie, ajungand si la lenjeria intima (down side). Altfel zbori (si la propriu, si la figurat) dupa asa o experienta, data viitoare imi iau iar opincile cu tinte si nu pot decat sa sper ca o sa fie cel putin la fel de tanara si draguta si nu o sa ma puna sa ma descalt, cum s-a intamplat la dus (ce-am povestit era la intors - cu aceeasi papuci :P). E cu dus si-ntors, ati inteles voi...

Niciun comentariu: