BUC in the mirror

Il numim cub, da? "Un spatiu inchis, pardon, pseudo-deschis, tridimensional. Folosind aceasta definitie sa descriem o zi - egocentrista cum sunt - din viata mea.
Ma trezesc intr-un cub, merg de fac dus intr-un cub mai mic si intr-un cub un pic mai mare, cu vedere afara, dar si spre alte cuburi iau micul dejun... Ies ma urc in alt cub, il conduc pana la un cub pe care il share-uiesc cu niste oameni care, se pare, au aceleasi orientari, motivatii ca si mine... merg si mananc intr-un cub , care n-are nici un haz, nici o gaura spre exterior (ati ghicit, face parte dintr-un cub mai mare). Ma intorc in cubul share-uit, eventual ma mai invart acolo printre niste cubulete, care, de fapt nu merita mentionate si ma intorc acasa, aaa, pardon, la cubul initial (de unde-am plecat de dimineata). Cu acelasi cub mobil sau poate cu altul share-uit, ma rog.
Daca merg la cumparaturi, e lesne de inteles ca tot dintr-un cub ma aprovizionez. Si exista si perioade de relaxare, care ma fac sa uit de cuburi, cand merg sa dau cu o bucata de lemn cu plasa intr-o sfera (sac sac - nu eee cub) - definim sfera cu alta ocazie. Si ne jucam si in apa in cuburi, uneori, de-atata zel si drag de cuburi alergam intr-un cub, pe-o dreapta curba infinita (curba-i infinita ??? elipsa eclipsa eclipse ?!?!@#!!@!?).
Intre cuburi ma misc prin vid, ca de cele mai multe ori nu are nici un sens sa te afli asa aiurea inafara cuburilor, si astept cu nerabdare vre-un cub mobil sa ma duca la cubul suprem pentru acea parte a zilei.
Iar in momente de glorie si sarbatoare ma plimb ...NU, nu intr-un cub, intr-un tarc... diferenta intre cub si tarc e de la cer la pamant, properly, tarcul nu te desparte nici de cer nici de pamant, doar de celelate cuburi, o mai fi vreunul insignifiant, ratacit pe-acolo. Si tarcul asta te lasa sa vezi cerul, sa-l atingi, si dac-as sti sa zbor as putea evada... deci nu e totul pierdut.