Sunt intr-un concediu, vacanta, calatorie de studiu all in one o saptamana si am ocazia sa stau singura cu mine. Am mai incercat si in alte dati, dar acum poate-mi reuseste, n-ar trebui sa shie prea greu, oamenii fie sunt plecati, fie ocupati.
Nu inseamna ca nu s-au intamplat lucruri interesante. Deja am ajuns la concluzia ca nu am incredere in universitati, institutii publice, profesori, politicieni, manageri, companii, functionari(astia erau primii). O sa ziceti ca n-am incredere in nimic! Ba! Respect pentru mamaia de la tzara care are gradina ingrijita si isi plateste toate taxele, ara ogorul la timp, stie sa se poarte cu vecini,cunostinte, straini, da cu shutul la nevoie, dar mai des se foloseste de vorba buna. Si e in stare sa ne gazduiasca si sa ne dea de mancare la toti ai ei cat tine vremea cu ea - prin toate crizele prin care am trecut she was there.
La asa revelatie am ajuns! Sa fi fost de la cei 3 m2 de camera in care-am stat? Cine stie ce-o fi declansat in mine? nu-i di la asta, doar vroiam sa atrag atentia asupra cazarii - adventure of my life. Numa eu stiu cum o sa dorm zilili astea acolo, ca n-o sa mai zic la nimini.
Merg eu asa in aeroport in Munchen si ma trage cineva/ceva de fund. Eu sar cat colo, doi tipi in fata mea se hlizeau sa moara, na, ma intorc... nimeni, ma uit in jos, un strunf se tinea de blugii mei. "Hana, was machts du? Lass die Frau!" Hana statea si zambea la mine: hi. Ce sa-i zic eu lu Hana in limba ei? "Hmm, na bist du suess! Ich bin Michaela", o iau in brate ea zambea in continuare si intelegea din ce ziceam eu cam cat intelegeam si eu din ce ziceau ai ei. Vine si tatal, mama ii explica cum m-a apucat Hana de fundul pantalonilor si raspunde si el: "Na, Hana, lass, dadi. Er muss das machen" adica sa-l lase pe tata ca nu-i rolul ei sa prinda prinda fetili de fund. Acuma n-am inteles daca vroia sa-i arate cum, n-am apucat sa aflu. N-au terminat de ras frumuseii aia doi ca Hana ma si daduse uitarii, gasise un cos de gunoi mai stralucitor si mai interesant ca mine. Ci Tschuess, ci Puss, ca Hana nu-mi mai acorda nici o atentie. Zici ca nu mai interactionezi cu oamenii si te trezesti cu inima franta.
Zborurile care de obicei sunt nashpa rau di tot(adica mii nu-mi plac), di data asta o fost chiar placut, nu vroiam sa si mai termine - I recommend TAROM. Da' autobuzele in Hamburg o agitat tot colesterolul in mine, ca si cum ai merge cu RATB numai ca nu te-astepti si costa si 5 euro biletul, adica RATB-u-i un pic mai ieftin si n-ai pretentii. Da' nu comentam ca poati-s sh oamenii demotivati di la criza ca stim si noi cum ii.
Tari-s curioasa ci-o sa mai fie pana plec, ci detalii mai observ in viata asta linistita, da' temporara :(. Data viitoare scriu in engleza sa-ntaleaga sh colegii mei de alta limba sh poati scap si de-accent. Asta vine ca o refulare a dorintei mele de-a sta la tzara.
marți, 30 iunie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu