Intru in minunata cladire, ma izbesc de geamul de la usile rotative (numai de vreo 3 ori), ma impiedic de nu's ce chestii invizibile si in urmatoarea secunda ma simt taranca sa mor. Nu am nimic cu mine, dar ca omul de la tzara care sosi la oras si simte el ca n-are ce cauta acolo si-abia asteapta s-ajunga-acasa. Asa si io la mol.
Printre bluzite f scumpe si bluzite mai putin scumpe, la reducere, dar cu niscai defecte, ma apuc-o foame de nu-mi mai placea nici un papuc de la 500 de Ron in jos. Ultimul etaj, dupa cum orice cititor trebe ca stie e FOOD COURT-ul. Imi rotesc eu privirea-n jur cam cum imi imaginez eu ca facea Stefan Voievod cand voia sa mai construiasca o manastire in tinutul Moldovei. Na si ce vad eu de jur imprejur, ca era deja construit si tot era numai cu specific Fast Food (ceiniz, libaniz = tot fast food). Ascunsa dupa niste scarite, era Ancuta de unde mi-am luat eu niste fasole cu varza murata si-un os de gaina amarat, nu ca la mama acasa, dar macar nu se chema duble burger. Taranul din mine tot "ceapa si slanina" a bagat la mall, in zumzet de oameni ce vorbeau la telefon: "da, daca e , ne vedem acolo...", "daca e" sau vorbeau intre ei:"Suntem in mall ,gen". Noi sa fim sanatosi, maica, daca voua va place aici, ce stiu eu, baba tot acasa trage!
joi, 17 septembrie 2009
Daca e ... gen
Etichete:
cumparaturi,
fite,
fitze,
mall,
mancare romaneasca,
ticuri verbale,
tineret
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu