sâmbătă, 26 septembrie 2009

Iubire platonica

"Iubire platonica", am aversiune fata de sintagma asta. Doamne, iarta-ma! N-am nimic cu Platon si cu existenta unei iubiri superioare, dar termenul asta si-a deteriorat intelesul initial si la mine a ajuns sub alta forma: doi oameni sunt înnebuniti unul dupa celalalt dar vorbesc despre orice altceva decat despre asta, cu sau fara idei marete implicate si fac asta atata timp incat fiecare pierde orice speranta ca s-ar putea intampla ceva..

Mi s-a nazarit mie asa ca am venit de la gratar, dupa ascultat muzica populara jumatate de zi si ingurgitat gratar si fructe proaspete: Mai nene, nu stiu daca e de la must, dar mie nu-mi place iubirea platonica.

Aruncati cu pietre in mine, propuneti sa ma spanzure la esafodul din centrul orasului pentru ce urmeaza sa spun, numai lasati-ma sa zic pana la capat.

(Inca o piatra! initial am scris Thomas Mann, dar mi s-a atras atentia, vezi comentariile)Herman Hesse(un fel de Coelho care-si subestimeaza ceva mai putin cititorii - cate pietre?), Narcis si Gura de Aur - opera asta m-a intrigat cel mai tare. Personajele astea doua, din titlu, sunt descrise in frumusetea lor, mi se prezinta ce redingota frumoasa are Gura de Aur si ce bine vorbeste si ce atitudine, iar Narcis, care il admira si e tanar si slabut, cu parul lung, destept, ii soarbe cuvintele, petrec ore intregi impreuna, se intimideaza cand se vad si rosesc, dar nu, nu e vorba despre nim compromitator. Ei doar se aprind de la ideile pe care le expun. Ma lesi!?!

Mai e un aspect jumate funny, jumate unfair. Se pare ca iubirea asta e numa intre barbati, un fel de you can look, but you can't touch, intre un el si o ea e epuizat subiectul pe toate partile, dar intre doua femei lucrurile sunt tratate simplist. Adica daca doua femei se plac, se si ating and go on with their lives - ma gandesc la o carte a lui Lawrence, Women in Love, parca, ma mai gandesc la Morometii cand Niculae le gaseste pe alea impleticite la fantana. Nu imi mai vin acuma dar cam toate pasajele beletristice care insinueaza relatii mai intense intre femei le insinueaza cu hard core cu tot.

Na bun, am inteles, in vremea lui Platon nu se prea punea problema sa iubesti spiritul si intelectul unei femei. Nu-i ramanea decat dragostea suprema intre barbati.
Hai totusi sa translatam de la barbati la femei, sa se bucure si ele de dragoste platonica - luam doua femei bune (frumoase), destepte foc, pline de ochi filosofie, care se admira si se respecta reciproc, isi impartasesc teoriile. Si? Si asteptam sa iasa filmul in versiunea porno.

12 comentarii:

A. spunea...

Parerea mea e ca iubirea platonica era o chestie de asteptat pe vremea lui Platon. Azi, nu prea mai merge.

Adica, asa cum ziceai, era o treaba intre barbati, care nu trebuia sa degenereze in relatii mai intime, motiv pentru care ramanea platonica. Intre barbat si femeie, insa... daca tot se plac, apai sa-si arate si sa ia masuri, cred ca asta se intampla si atunci si cu atat mai mult acum.

Unknown spunea...

True, daca stai si te gandesti nici nu mai ai cum, e greu sa mai atingi sentimentele din vremurile alea (sau altele) la aceeasi intensitate sau aceeasi forma.
Imi plac oamenii foarte deschisi si nu-mi plac constrangerile, dar se pare ca tot noi avem de pierdut.

A. spunea...

Avem de pierdut zici? Cine, de ce si cu ce autoritate poate sa ne judece si sa ne si afecteze asta? :)

Unknown spunea...

Nu poate, nu in totalitate, dar ma gandesc ca sentimentele sunt mult mai profunde daca iti infranezi actiunile pe termen lung sau de tot cum poate se-ntampla.

A. spunea...

Hmmm, nu stiu ce sa zic, eu am incercat si cu "infrinare" si fara si cu toate astea sentimentele au fost puternice dar in mod diferit. Adica daca te abtii, iti spui ca "nu" din varii motive, e puternica senzatia cvasi-maniacala ca nu te poti gandi la altceva. Ca vrei dar nu poti nici tu sa recunosti si preferi sa negi. E puternica de fapt lupta interioara. Cel putin asa mi s-a intamplat mie, poate n-ar trebui sa generalizez.

Pe de alta parte, sa imparti sentimente puternice in doi e foarte fain. Si daca mai e si "la inceput", mixul mi se pare fantastic si unic.

Anonim spunea...

Man ...Narcis si Gura de Aur e scrisa de Herman Hesse...asa stiam eu ..sau poate are si \Mann vreo interventie ceva

Unknown spunea...

Multumesc, Rares (ca stiu cine e Anonimul :P) il editez, dar las varianta originala, sa se vada ca am gresit ;)

Unknown spunea...

Andreea, ce te faci daca ratezi inceptul? Daca-l incepi prea devreme sau prea tarziu?
:(

A. spunea...

Prea tarziu cred ca e remediabil, are sanse sa iasa frumos. Prea devreme e mai aiurea, cel putin din cate am vazut eu, daca esti femeie si incepi prea devreme, s-a dus toata combinatia...

Unknown spunea...

Imi era frica de raspunsul asta.

A. spunea...

:) Sa nu-ti fie, n-are sens. Ce am scris mai inainte este rodul faptului ca mi s-a intamplat sa incep eu si sa ma arat in toata splendoarea mea de femeie care stie exact ce vrea, ce poate si cum arata, cu urmarea ca el, dupa o scurta brava de macho, a fugit mancand pamantul. Din pacate, am vazut asta si-n alte cazuri, dar nu inseamna ca eu m-am descurajat. Pe principiul ca n-am cum sa fiu alta decat sunt, probabil ca a fost cel mai bine asa. So don't worry, daca persoana e potrivita, nu cred ca exista mari sanse ca inceputul sa nu vina la momentul oportun ;) Cheer up!

Unknown spunea...

:)