In fiecare zi, cel putin o data, il vad pe robotul ala de la nod32(sorry daca-i advertising), mandru, imperturbabil, fara mimica, perfect, rece. Incep sa prind pasiune, ma incearca un sentiment de regret cand vine vremea sa dau prima fereastra peste el.
Cand se initializeaza aplicatiile stau si ma uit hipnotizata la el, cu o dorinta nedefinta-n gat si il astept sa iasa de-aclo, sa prinda viata sa ma ia de mana si sa-mi arate el cum se traieste. Nu cum traiesc eu: dejun, birou, pranz, birou, acasa, somn, dejun, birou, pranz, birou, acasa, somn, dejun, birou, pranz, birou, acasa, somn, dejun, weekend, dejun, birou, pranz, birou, acasa, somn, dejun... cu munca, colegi, glume, bloguri, idei, vise, vaicareli presarate de-a lungul zilelor.
miercuri, 30 septembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu