NUNTA

ca-n povesti as adauga eu. Evident poate sunt subiectiva, dar cam asta e omul, subiectiv.

Dupa zece luni de la nunta poate totusi am o opinie mai realista(a se citi mai putin entuziasmata si fara amprenta imediata a evenimentului) despre cei care au facut posibila petrecerea. O sa incerc sa ma rezum la informatii concrete, versiunea ca-n povesti o sa o impratasesc nepotilor.

Sa le luam in ordinea numerelor de pe tricou:

1. Filmarea video a iesit exceleeeent! Tipul asta Vali (Andrei Calinescu pe care o sa il rog sa imi dea niste linkuri sa am cu ce imi sustine parerea) nu m-a intimidat, nu m-a batut la cap, nu a incurcat pe nimeni, dar dupa 5 luni de la eveniment cand mi-am facut timp sa ma uit pe toate cele 4,5 h de filmare aveam impresia ca sunt acolo si am innebunit de fericire, ma uit cu mare placere si-acum cand le mai arat prietenilor - ele au fost mai multe ore de filmare, dar la montaj le-a mai scuturat.

2. Fotograful - un prieten, fost coleg de munca care si-a exersat mana si camera pe nunta mea, again super de treaba a facut pozele bune, ce am observat eu ca acum, de ceva vreme incoace, din ce vad prin portofoliul lui, pozele ii ies foarte bune. Eu stiam la ce ma bag(ca nu era inca profesionist), dar vad ca a fost cu folos si nu-mi pare rau :) O sa adaug si site-ul lui si mai ales, o sa adaug poze dupa sesiunea - trash the dress

3. Familia, rubedeniile si prietenii s-au purtat impecabil. Am mai facut eu mofturi in stanga in dreapta, dar nu m-a taxat nimeni. Ca orice om care traieste intr-o familie complexa, ma asteptam sa mai apara discutii, sa ma enervez, dar n-a fost cazul de data asta nici pe departe. Va doresc de asa oameni s-aveti pe-aproape!

4. Restaurantul Central din Piatra Neamt ofera servicii pe bune. Este destul de scump, mult mai scump decat alte locatii de prin Piatra, au si ceva constrangeri referitoare la bautura, aranjamente, dar noi am cam mers pe mana lor, e drept si din lipsa de timp si a iesit foarte bine. Invitatii au fost impresionati, zic ei de calitatea serviciilor. Noi am comunicat destul de bine cu ei, au fost cateva aspecte unde puteam negocia mai bine. Daca vreti musai detalii intrebati-ma private. Ah, si musai restaurantul de jos, cel mic, de la etaj e cam comunist nitel si cam inghesuit, iar acustica mi se pare un pic proasta.

5. Formatia a fost de milioane. E cea care era la Central, din ce-am inteles urma sa nu mai aiba contract exclusiv cu ei, iar ei canta si in alte localitati. In tot cazul, au cantat foarte foarte frumos, o sa revin si aici macar cu un link si cu numele- rusinor, dar nu stiu cum ii cheama.

6. Cei de la aranjamente - firma Clipa din Piatra, sunt seriosi si cu simt estetic. Ii recomand.

7. Cei de la ansamblul "Floricica de la munte" au jucat dansuri populare, lumea a fost de-a dreptul incantata. A cantat si o fetita tare frumos si, mai nou, au si momente cu dans de societate.

Mie mi-a placut la nunta la mine si lumea zice ca nu numai mie :). Acum ca stiu cum a fost, n-as fi renuntat la ea nici in ruptul capului!

Iertare - celor care se asteaptau sa citeasca altceva pe blogul asta decat sa vada reclame, dar eram datoare cu informatii practice, numai eu stiu cat am cautat saptamani, luni intregi. Voiam sa imi zica cineva da - e bine, nu - e rau, in nici un caz acolo, in nici un caz cu aia(cu argumente desigur). N-am prea gasit, a trebuit sa inchid ochii si sa apas pe acceleratie, pana m-am trezit in avion in drum spre America de Sud.

Vizita

Nepoata isi ia de-o aripa noua ei dragoste londoneza si se infatiseaza dinaintea bunicilor de la Valea Glodului. Sa vada si ei oameni din strainatate si sa fie mandri de fata lor, sa ii arate si iubitului cum se traieste la Romania.

...
"Da, femeie, branza aia-ncoace!"
"Da' da si sare"
"Ia-n-da si-o rosie. Si cum domn'le la dumneavoastra-acolo nu se vorbeste romaneste ca la noi?"
"Bunicule, nu-ntelege."
"Nu-ntelege..hmm, da' tu stii sa-i zici?"
"Bine-nteles"
"Pai, zi-i."
"How come you don't speak Romanian in your country?"
"Is this a romanian joke?"
"No, my grandpa asks. Bunicule, asa cum vorbim noi romaneste ei vorbest engleza, o alta limba cu alte cuvinte."
"Ei as, alte cuvinte, da' unde gasesc ei alta cuvinte?" Se uita la domnisor: "I-am za-mi cum se zace la aista" - bunicul se ridica si se duce in spatele scaunului, il ia de spatar, il ridica si-l tranteste usor, accentuat.

"How do you call that?" intreaba fata amuzata
"Chair, we call it chair."
"Cum?"
Fata si baiatul in acelasi timp: "Chair."

"Cieri? Pai cum sa-i zici cer daca-i scaun?"
"Nu e cer e ceei(r)"
"Cieri, da, da. Da' la cer cum zici atunci?"
"How do you call sky?" sopteste fata.
"Sky"
"Cum?"
"Sky" repeta si nepoata.
"Cum sa zici domn'le scai? Pai la minunatia de cer ei zic scai. Pai si la scai cum ii mai zic atunci? Vaca? Ia zi tu cum zici scai?"
"Ah, nu stiu... nu mai stiu cum se zice."
"Eh, pai vezi!"

Princess stikes back

S-a intamplat in ultima vreme o insiruire de fapte si evenimente care-au pus printesa pe butuci. Nu toate bune, nu toate rele. De fapt, inca nici unul nu poate fi decretat ca fiind bun sau rau. Va trece mult timp pana sa putem trage o concluzie cat de cat obiectiva.

Speram doar ca printesa e pe linia de plutire pentru o buna bucata de-acuma. Valul de negru din fata ochilor s-a risipit, macar asta-i cert.

Tranteste usa de la dulap, un nor greu de praf si pulbere de lemn stricat se opreste in aer. Vrea sa iasa sa se plimbe, nici nu mai stie de cand n-a vazut lumina zilei. De ieri de doua saptamani? Cine dracu mai poate numara? In casa e mai rau ca intr-un magazin nde antichitati ieftine. In oglinda parca nu-i chiar ea, aduce, dar nu e. Pielea e lasata si plina de pete maronii, ochii adanciti in orbite, numai pupila mai sclipoceste jucausa de dorinta. Dorinta sa ce? Sa iasa, sa vorbeasca cu oamenii, sa danseze, sa arunce priviri incarcate de pasiune, sa alerge pana uita de toate.


Ramane cu privirea fixata in dulap, printre haine, sunt multe, toate-s murdare si nepotrivite. O singura rochie e alba, putin ingalbenita pe alocuri dar nu se cunoaste. E si calcata, nu sifonata ca cele din teanc. Se baga in ea, trage de sfori, sanii in stau moi in corset, pielea se aduna la gat si i se vad oasele. In rest rochia vine bine, e chiar ok partea intarita de la piept ca-i face sanii plini, o stange mai tare la spate sa nu se vada de sus tatzele flesce.

Foarte fain, in sfarsit o haina imaculata si ea mai frumoasa decat in ultima vreme, are un sentiment placut de proaspat si tinerete. Se mai aranjeaza nitel in jumatatea de oglinda, isi prinde cele trei fire asa cum si-a prins parul intotdeauna in coada de cal, trage doua dungi de rosu cu batul de la ruj, mai intoarce odata o privire piezisa si multumita spre oglinda si pleaca.

Coboara cele cinci etaje pe coridorul intunecat pasind mandru pe fiecare treapata. In lumina puternica din fata blocului ramane intepenita pentru cateva minute, apoi isi da o palma peste cap: "Iar mi-am uitat telefonul, mereu fac asa si iar vorbesc singura. Nu ma mai intorc, sa traiasca de-acuma."

Isi continua drumul de-a lungul strazii. Oamenii se feresc de batrana care bantuie in rochie de mireasa.

wishful thinking

Am chef sa alerg vreo 20 de km asa, pana ajung in padure. Si acolo m-as pune in genunchi de oboseala si as sta asa pana m-ar lua frigul si m-ar rapune de tot la pamant. M-as lasa pe spate si m-as uita le cer in timp ce simt cum ma copleseste umezeala. As inchide ochii si as deveni una cu iarba. Gata, acum e bine, nu-mi mai trebuie nimic, numai sa nu taiati padurea ca va bantui de va ia mama dracului.

Third Time Is Lucky

This is going to be the most boring piece of text you've ever encountered. Lay back, press the play button of the embedded melody and watch the pictures... the picture at the bottom of the post as well :)

How our friend Google Translator would say: third time is lucky. The third time I visited Paris was lucky indeed. I was always sure that I don't like Paris and the first two experiences confirmed my suspicions.

This time my dearest took me to a swimming pool where I scared all the kids away to use the water slide, uuuuuuuuuhhhhhhhhaaaaaaaaaa. I like it.. ONCE MORE!

Afterwards we went to Pere Lachaise Cemetery and visited good old friends Georges Enesco, Elvira Popesco, Balzac, Delacroix, Oscar Wilde, Maria Callas, Robert Oppenheimer(the name associated with the atomic bomb), few others as well :P.



In the afternoon we met Maria and her boyfriend at the top of Lafayette Galleries. There were few cozy hours: they had some coffee and I had a cake :D to go, we stayed on the stares of some church admiring the passers by, we had a look in the Apple Store at Louvre (couldn't visit the museum as it was closed already), then a walk in the park and plenty of pictures.

We splitted the roads at Place de la Concorde - they headed to Tour Eifel and we went straight to Montparnase hotel. Got to the top of it - 57 floors and the view was nice, as nice as the view of ciment buildings all the way to the horizon can be.

By the end of the evening we were entering into a Sushi restaurant. Sushi it is then! I was making a completly fool of myself, having no clue how to handle the chop sticks.


The next day we slept our brains out until afternoon, but we still had time for a coffee in the center, for a walk around National Galleries and for an exhibition at Petit Palais.

I can picture myself going there(to Paris) every few weekends for exhibitions, presentations, walkings in the parks, hearing French. Yep

I had lust of some Renoir, more exactly I was dying to see some Renoir. Did't get to see any, but I did see Cezanne and Coubert and it satisfied my needs.



Goustave Courbet - Le Sommeil, 1866
don't even try to think it's indecent, one should have seen our reaction when seeing Origin of the World, at Orsay, few years ago.

Time to come back to Romania: at the customs I got in trouble because of some marzipan that looked like an explosive device. I would have stayed there to eat it all than giving it away. In the plane the family next to me, he and she around 60, were playing spider solitaire on an iPadand they were giving advices to each other on how to play better. Meanwhile I was finishing the Diary of a Bad Year, by J. M. Coetzee (please do not read it Coitze, although it might be exactly how it should be read). This guy received Nobel Prize in Literature in 2003, but for a while he worked as a programmer, computer programmer to make it clear. Just wait to see me, time is not lost....

Coming back to work at the beginning of the week there was one thing deeply persisting in my mind:
"Je m'en fiche!"

Amintiri, evident, din copilarie I

Uite, de bunicu mi-e dor (si de bunica). Ne spunea o carca de poezii si din popor si de autori cunoscuti, ne dadea sfaturi si ne impartasea vorbe de duh. De certat nu prea ne certa, de asta aveau ai nostri grija.

Niciodata nu-i paraseam casa/curtea fara sa ne invete el: "Maaai, voi sunteti batosi(eram numai fete) de-a lu' Munteanu, maai, sa le aratati voi lor". N-am stiut niciodata exact cui trebuie sa arat eu ce, dar am cam simtit, am tot simtit pana m-a inghitit sistemul cu totul si acum nici pe la ei nu prea mai trec, nici ca sunt de-a lu' Munteanu si tre' sa arat nu mai simt.

Noi la bunicii astia am fost sapte nepoate, ma rog, si un nepot(a aparut si frate-miu ca o alba ca zapada printre noi mai tarziu). Bunicul saracu' a tot vrut sa ne intoarcem acolo la pamaturile lui, adunate de-a lungul timpului. Sa ne facem doctorite in sat, sa luam cate un baiet gospodar. Si ne tot spunea ca "decat codas la oras, mai bine-n satul tau fruntas". Cred ca dintre toate eu eram cel mai putin vizata si dintre toate eu as fi ramas si m-as intoarce si-acu. Baietul mi l-am ales deja, doctorita nu pot sa ma mai fac, dar sa-mi duc traiul acolo in invatamant si in agricultura parca mi-as imagina. Cat de departe sunt de visul asta nu indraznesc sa ma gandesc si cat de greu e fata de cat cred deja, iar nu indraznesc.

Un frate de-al lui o zicea des pe-asta: "foaie verde de dai n-ai, ia nu da sa vezi cum ai". Cred ca are dreptate, dar in viata mea n-am putut sa aplic zicala asta. Oricum daca nu era spusa de bunicul, nu era valabila.

Si tot satul isi rupea gatul incercand sa se uite peste gard la Gheorghe Munteanu cand i se adunau nepoatele in ograda. Treceau baitanii seara calare pe la poarta, ca numai asa puteau sa isi arunce demn ochii spre noi, altfel trebuiau sa priveasca prin gaurile stramte ale portii, cantand din frunza. Si ce ne hlizeam noi si planuiam cum sa fugim de cu noapte la discoteca. Si cand s-o aflat ce jale si durere-o fost ("Nea Gheorghe, fetili matali o fost aseara tati la camin"). Eu, ca cea mai mica, am scapat cel mai ieftin.

Eu mi-o luam cu alte ocazii, ca stateam catarata pe casa, pe vie, in pomi, in pod, cu capu-n jos, cu cracii sus, de ma boscorodea bunica-mea intruna: "Faaata, hai, tu o sa ni bagi in pamant, dati jos de-acolo ca scuturi via s-apai mai cazi s-o sa zica mata ca n-am avut grija de tine. Faaata, hai, tu trebuia sa fii baiat, ca esti belita de pe curu' boalii."

Si cate mai sunt de povestit. Cum ne faceam frica cand dadea sa se-ntunece ca e necuratul dupa capita. Si muream de frica pan-acasa. O data a trebuit sa ma duc la tzatza Maria, sora lu bunicul, femeie serioasa de 98 de ani. Ea nu era acasa, in schimb sicriul ii statea pe prispa, sub streasina, ferit de ploaie, de-am fugit mancand pamantul, am calcat in tot balegarul fara discriminare pan-am vazut picior de om fluierand, intorcandu-se de la coasa.

Si cum treceam pe la strabunicul si ne punea sa spunem Crezul si stateam in picioare la usa. Omul avusese 5 copii pe care i-a crezcut singur, iar cand a murit la 96 de ani, a inceput maica-mea sa planga, desi era strabunic de pe tata,iar unchi-miu i-a zis "Taci, cumnata,, ca ne rade lumea! O sa zica, uite si la astia, cat vroiau sa mai traiasca?"

Eh si cand mergeam la o matusa, de pe bunic, profesoara, de romana, maaare lucru la vremea ceea. Dardaiam de emotii ce-o sa ne-ntrebe si n-o sa stim. Ba definitia predicatului, ba a substantivului, ba unde s-a nascut Octavian Goga sau George Cosbuc. De complement circumstantial de loc sau de Kafka n-am auzit niciodata. Drept e ca eu eram mititca, dar verisoarele mele erau mai mari.

Aaaaaaleluia cate mi se intamplau acolo si n-o sa mi se mai intample niciodata. Povesteam trei dintre noi, mai apropiate ca varsta, in copac, visin era, si ne hatzanam noi asa pan-am cazut cu tot cu craca. Ca proastele am ascuns craca-n papusoi. Ce bataie ne-am luat si-atunci, uha.

....


PS Am sters postul anterior ca a creat confuzii.

Conduita

Printesele, mai ales subsemnata, trebuie sa-si revizuiasca atitudinea.

- Nu mai injuram!
- Nu ne mai grabim nici sa zicem repede vreo tampenie, nici sa judecam pe careva si nu ne mai (super)grabim nici in trafic!
- Nu mai intarziem la intalniri si folosim alte mijloace decat incalcarea propunerilor de mai sus, respectiv de mai jos!
- Nu mai depasim cu mult:D vitezele legale!
- Nu ne mai plangem si vaicarim deloooooc!

Intr-un cuvant nu ne mai comportam ca si cum lumea ne apartine, ca nu ne apartine si daca nu mi-as fi propus sa nu mai injur as zice "In p..da matii de printesa!"

Mi-am pierdut statutul de printesa!?

Stim, da? Volunteers' Princess vine de la Printesa de Voluntari cum mi se zice la munca, ca stau in Voluntari si acolo stau "printesele". Binenteles pe scurt mi se zice Printesa.

Astazi a venit o colega cu fetita ei la munca, o papusa de copil, istet si blondut cu parul cret si lung, cred ca asa isi doresc sa arate toate fetele in visele lor intime. Mama deschide brusc usa biroului si intreaba: "Printesa, vii la pauza?", io: "Da" si ma ridic, copilul, in mijlocul biroului, se uita de jur imprejur si intreaba: "Da', printesa unde-i?"

Toata lumea in birou amuzata peste poate, colega imi zice "Hai, printesa, ca ai dezamagit copilul", fetita insista "Mami, da' unde-i printesa?" I-am zis ca mie mi se zice printesa si s-a uitat foarte neincrezatoare la mine, iar mama a continuat sa ma numeasca asa de cate ori copilul vroia sa imi zica pe nume. I-am spulberat fetitei imaginea despre printese si m-am descalificat si eu de la rangul asta. Pentru copil e bine, decat sa afle prea tarziu ca nu exista printi pe cai albi, mai bine sa afle mai devreme ca printesele-s urate. Si pentru mine-i bine ca prea mi s-a urcat la cap.

Acuma nici macar nu va imaginati ca eram imbracata progameur style , din contra, aveam pantofi inalti albi, cu rochitica de vara si parul despletit, ce-i drept aduceam mai mult a tarancuta decat a printesa.

(Recently added) Pana la urma s-a convins si fetita ca eu sunt Printesa!

Ok, ok, short version for the non-romanian speakers:
I am called Princess at work and today one of the colleagues came with her sweet 2 years old daughter to work. At a point the mother enters the office and asks me: "Princess, are you taking a break?" "All right" I answer and the girl checks the room and asks: "Mom, where's the Princess?"

When I get older, I will be stronger

Ma omor dupa momentele in care oamenii au emotii si sentimente puternice, cu atat mai mult cand sunt extinse la o masa mare de oameni si mai mult, cand sunt de bine, sunt in spiritul competitiei si al unitatii nationale.

Imi amintesc de Romania - Suedia 1994 eram la bunica-mea in camera cu televizorul si tipam saream, plangeam de draci, de bucurie, se mai trezea bunica-miu si urlam: "tataie, castigam!", mai treceau cateva minute si eram dezamagita cand venea bunica-miu la mine ma intreba: "cum e tataie, castigam?" "nu stiu tataie ca au facut astia egal :(".

Alte dati ma uitam cu tata si mama umbla cu treburi prin casa. Se mai oprea in fata televizorului, cand dadea Romania gol si zicea "vai saracii ailalti, uite ce suparati sunt, mi se rupe inima". Eu cu taica-miu dadeam hi5, ne ridicam brusc de pe pat, stigam o data cu comentatorul si ne uitam la mama ca la OZN-uri "ce dracu, femeia asta tine cu ursul?!?"

La campionatul din Germania eram in Germania si tineam cu Germania, ieseam cu ei pe strazi, cantam, ma luau oamenii in brate de fericire, ii luam si eu pe ei.

La ultimul campionat european parca tineam cu Olanda. Am strigat de n-am mai putut vorbi doua zile.

Imi place pe stadioane, imi place sa ma implic, sa castig, e uimitor cum ma simt de parca am castigat eu, am pierdu eu, iar atmosfera e totul.

Dar de mers nu merg asa des, ma pastrez doar pt campionatele mari, daca m-as pastra pentru cand o sa mai joace Roamania o sa prind paianjeni.

Do you think you're clever?

by John Farndon. (forgot to mention that I got to this book via Applied Computer Science)

A line that stayed in my mind so far:
“I am so clever that sometimes I don't understand a single word of what I am saying.” Oscar Wilde

Aaaand a song that has nothing to do with the line nor with the book

The beauty is in the eyes of the beholder

One can either talk for days about this or say nothing. I'll stick to saying almost nothing.

Let's take ME (modest me) as example. My husband always sees me pretty, close to beautiful, my mother will always see me too skinny, my brother doesn't give a damn, my male friends and colleagues probably see me a sportive type, unless my breast are bursting out some improper clothes, the girls around will always be picky concerning colours, length, material, context, shoes, hills, jewelery, make-up, hair cut etc.

Of course my beliefs have partially other background nature, but I'm not going to share them now. Is there a conclusion? YES - one will get to "balamuc" (madhouse) if he tries to follow too many advices and satisfy too many tastes.

Moreover let the Fashion Advisers do their jobs, a good job hopefully - if only I did mine the way I should.

But fooling around with materials and make-ups and colours etc should never stop - since we're going to make fools of ourselves at least to do it with some imagination.

Ce m-a calmat?

Melodia asta cu mormaitul de versuri:

Conkers shining on the ground
The air is cooler
And i feel like i just started uni
Walking backwards to my van
You're at your window
And I'm tripping every time i think of

Lying in your attic
I can feel the static
The storm has broken Heavens open
Send my body out to work

But leave my senses
In orbit over south east London
Wind the window down and pinch
Me on the shoulder

Whilst i'll be driving off to dream of
Lying in your attic
I can feel the static
The storm has broken Heavens open
So electrifying Oh I'm nearly flying
Find More lyrics at www.sweetslyrics.com
Lost my heart between the sheets of lightning

I've been singing you this song
Inside a bubble
Been Zorbing through the streets of Cowley

We were always meant to be
Zorbing together
And i think its high time we started

Lying in your attic
I can feel the static
The storm is breaking windows shaking
So electrifying Oh I'm nearly flying
Lost my heart between the sheets of lightning

Lying in your attic
I can feel the static
The storm has broken Heavens open
So electrifying Oh im nearly flying
Lost my heart between the sheets of lightning

Care sunt starile care te-ar descrie cel mai bine

foame, nervi, frustrare, saturatie (pana-n gat), nervi, draci, cuvinte urate, anxietate, dezamagire, plans (de nervi), contrariata, confuzie, lehamite, :(, :OOO (uimire), draci(am zis?)


Toate la pret de un(u) - aparat de aer conditionat!

Spare Time

Yet, once more, I have proved myself I have no clue what to do with my spare time, maybe because it happens so seldom, I have barely any experience in it.

Rau vs Bun

Unele lucruri pot parea neplacute, dar de fapt, ascund (si) ceva indubitabil bun.

Cum ar fi ca uneori la sfarsitul zilei abia imi stiu semnalmentele si ma ustura stomacul de plang. Nu astept intelegere, dar daca ajung in starea asta, inseamna ca am uitat total de mine si m-am dedat foarte intens vreunei activitati care ar merita asa un sacrificiu.

Daca exemplu de mai sus e mai degraba deprimant, va impartasesc un altul.
Cand ma trezesc de dimineata cu balute somnoroase pe perna e garantat ca am avut un somn minunat! Nu aveati fantezii cu mine in ipostaza asta, nu?... or did you?

Toate acele seri in care eram prea lenesi sa iesim in parc, prea saraci sa iesim in club si ne inghesuiam pe patul de o (jumatate de) persoana, ascultam tacanitul de la tastaturile colegilor, ne gandeam ca ei duc o viata plictisitoare si ne plictiseam si noi. Nu stiam ca ne plictiseam, dar stiam ca o sa ne apuce dorul de acele vremuri.

Si ne-apuca... ne-apuca des.

De ce se murdaresc oamenii mari cand se murdaresc?

Si mai ales, de ce dracu se murdaresc cu ciocolata pe blugii proaspat spalati!?!?!

Off topic: Californication sezonul 1, episodul 2... mi se pare tare - merge once in a while de o activitate no brain, no pain.

mi se pare ca miroase a urina...ba,
miroase a Susan prajit,ce fain! Probabil e miros de combustibil amestecat cu cauciuc ars. Ce contează, mie îmi place susanul prajit.

frustrari

Sa vorbim despre ontologii.
Ce e aia o ontologie? Cui dracu ii pasa ce e aia?!
Mie si poate mai sunt vrei doi, dar care nu-mi citesc blogul. Oricum o ontologie e ceva legat de Semantic Web si procesarea limbajului natural.

De ce scriu eu despre asta? Uite pentru ca ma umple de spume, de aia. Pentru ca e un domeniu ca foarte multe altele unde lucrurile sunt intr-o nuanta aaasaaaa, teoretica si se investesc bani si timp in asta, fara nici o finalitate. Si nu e arta, am fost clara de cand am zis semantic Web sau macar procesarea limbajului natural.

BUUUUN. Ce se intampla, se intampla ca lumii(cu bani) nu prea ii pasa de ramura asta si nu se investeste in standarde, in cercetare unde se cer rezultate pe bune etc. Ma rog, a incercat IBM-ul ceva, dar nu i-a prea iesit.

Concret, sa ma exprim cu cuvintele mele poate intelegeti: sunt unii care isi aleg nisa asta: pentru masterat, pentru doctorat etc. Cinste lor, teorie, explicatii, carti, totul frumos organizat, corelari cu logica matematica, cu algebra(inele, grupuri), teoria grafurilor si ce mai viseaza geniile noaptea. Again, nici nu conteza ce e o ontologie, conteaza ca exista muuuuulta maculatura umpluta cu folosirea, abordarea, utilitatatea ei, cum sa le unesti, sa le desparti, sa le adormi. Cand vine vorba de suport technic, gasesti ca exista Ontosphere3D, GraphViz, Reasoner x.0.y IronMan2, Spiderman Beta... pam pam pam pam - cucu mucu, dar ia si le foloseste pe alea ca sa iti aduci si tu aportul , foloseste-le de unde nu-s. Nu merg, nu is, nu-s compatibile, nu exista, nu-s publice. Ar trebui sa ti le faci tu singur pana in punctul in care de fapt vrei si tu sa faci si tu ceva mic acolusa , adicatelea timpul ala de 1000 de md(man days) si fondurile alea UE, ale universitatii si ale mai stiu eu cui investite pentru bucata pe care vrei sa te sprijini tre sa le refaci sau sa le mockuiesti tu in vreun fel, ca si cum ar exista.

Ci sa mai, din pacate nu sunt ontologiile singurul domeniu unde se petrec astfel de treburi. Sper ca macar aici sa fie vreun inspirat care sa gaseasca o portita, o intrebuintare neamaivazuta, nemaiauzita, sa revolutioneze si sa se foloseasca de toata polologhia existenta. Pana atunci eu ma cac in ele(nu ontologii, ci situatii asa, in general facute in doru' lelii). Ma scuzati!

Berestroika

Un mic review despre localul asta, mai mult negativ, ca na, asa merita. Am cautat pe net inainte sa-l aleg ca si locatie pentru o iesire cu prietenii, am gasit lucruri bune despre el, dar la fata locului s-a dovedit a fi nitel altfel.

Din cele rele pe net aflasem ca:
- Nu au toate felurile de deserturi enumerate in meniu (puteam sa traiesc cu asta, ca doar mergeam pentru bere nu pentru desert).
- Se misca greut cu comanda, si cu asta puteam trai ca doar ieseam sa stam la o tacla, sa treaca timpul.

Ce am gasit acolo:
- din trei tipuri de bere a casei(nefiltrata) n-aveau decat unul
- din 10 ceaiuri good looking din meniu, nu aveau decat ceai de fructe(care nu era in meniu pare-mi-se) si-mi zice ca schimba meniul pentru vara (scot ceiurile si ciocolata calda... tare shugubatz chelnerul asta
- comanda nu venea greu, dar am avut impresia ca nu prea dadeau pe la noi pe la masa (posibil sa fi fost o impresie, deci puteti sa ignorati partea asta)
- nu aveau nici carnati alb (wurst :( )
- bere fara alcool nu aveau
- atmosfera ne-am creat-o noi ca nu prea era, ca sa nu zic ca mi se parea putin ostila
- nici cocktailuri de bere nu aveau (am comandat unul dintre ele cu bere gold, ca era singurul fel de-l aveau si ni se zice: "Daca nu am berea, n-am nici cokltailul nu?" "Pai noi am ales un cocktail cu berea pe care o aveti" "Pai n-am restul ingredientelor" "Pai zi dracului asa si lasa-ma cu minciunile tale ca deja mi s-a luat!" asta imi statea pe limba dar n-am zis-o :D)

Dat fiindca am ales locul ala pentru tipurile de bere, lipsa lor e, de fapt, cea care a generat starea mea de nemultumire si promisiunea ca nu mai dau pe-acolo !!!!!! Macar pana se pun la punct cu meniul.

Oana, ce nume simplu

In viata noastra a intrat din nou o ea, vesnica noastra (si nu doar a noastra) problema, o cheama Oana si este vocea noului software de GPS din familia TomTom pe care l-a downloadat sotul meu.

Oana cunoaste, se pare, foarte bine strazile din Bucuresti, muuult mai bine decat mine (no comment here), numai ca Oana vorbeste moldovineste ca la carte: "pisti 200 di metri faciţi la stânga... pisti 400 di metri faciţi la dreapta... ". Toati buni şî frumoasi, ne-am hlizit noi oleaca, eu m-am abţinut să comentez dispri Oana, când o aud: Pisti 200 di metri urmeazâ o cotiturâ la drepta. Auu, cum era sâ intram noi in masinili din intersecţii, câ s-o apucat bărbatu di râs di nici nu pute sâ dischidâ ochii. Ci ni făcuş Oaaanâ. Eu am zâs câ nu-i lucru curat sâ ţ sâ bage o altâ fimeii în casâ. Parapanta, celalta ea din viata noastra, ii altâ mancari di peste... e din categoria, lasa ca stiu eu ce fac, pana da cu mine de pamant si ma intorc plangand la barbat sa-mi ofere consolare, cum s-a mai intamplat!

Of course I like the sound of what you say, Oanâ dragâ!


Added: ci-mi vini sa topai pe melodia asta: hopa, hopa, hopa, I do, I do, I do...

New Lover

It just looks like I met a new lover. She is complex and seems incredible difficult to handle, you always need to take care of her and do the exact thing at the perfect moment, otherwise it might cost you a lot. (Yes! It's a she! Wasn't I who always wanted an intimate relationship with a(the) she??!?! Now I have it!)

She spreads sometimes easy, sometimes difficult and only in certain contexts. And once you've spread her, you need to hold her tight, to take care of her. But that's only the begining, she promises so much already.

There's an infinity I have to learn about her. I am anxious, but one of the things she asks for is patience. I'll try to match up to your expectations, baby, and, after the sneak preview I had today, I know I am going to get my share of satisfaction.

Ce-mi placea

Mi-am amitit ca-mi placea Leonard Cohen pe vremuri. Imi placea chiar mult...

Raiul sarmalelor

Am realizat ca de-o saptamana mananc, la pranz, numai sarmale. Ma rog, sarmale cu smantana, cu iaurt, cu ketchup, cu salata, cu ce-o fi numai sa fie nitel diferite ca nu mai pot.

Ati ghicit, o mama, si-o bunica, si-o matusa, si-o alta bunica, tare bine intentionate m-au procopsit cu caserole pline ochi cu sarmale, cu oale umplute cu varf cu sarmale, cu pungulite de pus la congelator cu sarmale. Sarmale cu foi de vita si mai mari si mai mici si cu foi de varza, cred ca daca sunt mai atenta gasesc si cu foi de coca si cu foi de tutun. Si sarmalele astea fara numar din congelator, unele sunt deja fierte, altele, ca sa tina mai mult si sa para proaspete tre sa le fierb eu. Pentru asta ar trebui sa fac rost de varza murata si sa le dau la cuptor sau la foc mic pe aragaz. Cata fantezie! Sa ma duc sa caut varza murata, ca sa imi gatesc niste sarmale! I-Auzi!

Mda, si frate-miu mi-a dat share-ul lui de sarmale tot mie. Nu sunt convinsa ca a fost un gest dictat de altruism sau a vrut sa scape de ele. Vorba vine ca nu sunt sigura.

Acuma nu e prima oara cand lumea ma confunda cu-n hipopotam nesatul, dar e o periaoda proasta. E o perioada in care eu incerc sa imi redresez atitudinea: sa imi fac un program pe care sa-l respect, sa respect munca altora, sa , sa, sa printre care si sa nu mai arunc mancare.

Estimez ca mai am vreo doua zile de sarmale, dupa care trec la borcanele de zacusca, care cred ca se inmultesc prin diviziune asa multe s-au adunat si nu mai am cum sa le las ca ma invadeaza cu totul. Din fericire pana termin borcanele o sa pot arunca ouale, vai mie, voiam sa zic ce pacat, probabil ca ouale se vor strica pana atunci si va trebui sa le arunc :( .

Ati observat ca sunt inconsecventa si iar am scris in romana?! Si ce daca? E blogul meu! Si nici nu pot sa scriu in alta limba despre SARMALE.

Da' ca sa nu va suparati va invit la o sarmaluta. Cumparati voi niste varza in drum incoa' si va las si privilegiu de a invarti in mamaliga cat timp stam la o tacla. (Stiti sa faceti mamaliga, da?)

Si niste vinut de la tataia? Parca nu-s asa rele sarmalele astea...

Back to writing letters, going by buses and read by the candle light

The chaos created by the volcano in Ireland is an oportunity, an oportunity related to the title of today's topic and much more than that.

I just love when the routine and certainty are broken.
Now don't suspect me of enjoying all the events that create chaos, only those that show us in a mild manner that we can’t forecast and can't control it all and that there will be no fun if we could. Back to the well known story when I haven't paid the electricity bill for few months and the electricity was cut off for our apartment. I can proudly say that I proved myself that I can still live without it, moreover I enjoyed telling stories in the dark and reading by the candle light. It lasted three days, the last few hours I got angry though.

Flights are cancelled and people need to take the terrestrial transportation. Would we start writing classical letters if the internet was down for longer? I would like to write to my parents:
"My dearest,
I hope this letter finds you well and healthy. How are you? Is dad still upset with me? Did he get to wear the alpaca wool sweater that I had brought to him? Guess not, as it's almost summer. Mom! When are you going to pay me a visit? You should take at least 3 days off plus the weekend. Come on!
About me?! Overall, I am fine. I am working a lot, as usually, not necessarily hard working but rather spending a lot of time at the office. On Saturday I met Gabi and we went for a walk in the park, I also bicycled but not too much.
Bogdan's grandma is here at the hospital and when she's allowed to leave she'll pay us a visit. Hence I spent one night (until 3 am) to clean the house - I know it's stupid, but someone had to do it.
Bogdan might not be able to fly back to Bucharest because of the Volcano in Ireland - I am sure you've seen news about it on TV, that's about the only less positive thing, the rest is fine.
Hear you soon, hopefully tomorrow, when I get to the center to the public phone.
Lots of hugs and take care of you,
Mihaela"

"The hardest thing in the world is to simplify your life, it's so easy to make it complex..."

You can find this line in this trailer from Tibi.

Revenge

M-a parasit?!?!
Ma fac gagica..... il chem la mine..... si-i dau papucii!

AVENTURA

Din ciclu "Sotia prietenului meu", ia uitati-va la baietii astia ce aprinsi is.


Indurare, am ras cu narile zbatandu-se in vant..., de credeam ca o sa raman cu ele labartate.
Cum am dat peste melodie? Am alergat cu mia mejora amiga in parc la Titan si la metrou erau baietii astia idieni/peruani/bolivieni/argentinieni/something si cantau ceva tare naspa, iar ea foaaaaarte afectata: "Ah, stiu melodia asta"... "I have no doubt, dear, hai acasa"
Si acasa ma astepta ea si aceasta minunata melodie care a incununat seara cu rasul meu cristalin.
lal laalal alal lala lalal alalalla lala la la la lalala lal alla la paaaaasion alalalalla allalala lalala por amor lal alall alala la la lala confusion lalal alall alala la ala amor la lalal lala lal la la amigo lA LAL LA relation la lalal lala amor al alall la la mujer la lal la la la l la ADIO

Eu, inainte sa ma nasc(schita)

Hai domn'le odata, c-am oprit timpul pentru tine.
Da de ce l-ai oprit?
Pai ca sa-ti alegi si tu ce vrei sa fii, c-acus tre sa te nasti. Sau vrei sa iesi pe jumatate.
Nu, Doamne fereste!
Pai ai ocazia, trebuie sa mergi la El.
Pai, de ce.
Nu mai pune domn'le atatea-ntrebari, ca nu stiu eu.
Pai de unde stii ca tre sa merg la el?
Parca nu stii, ca stiu numai ce vrea El sa stiu.
Asta am uitat. Adica tu nu stii nimic altceva
Ba stiu fratica, da' din ce vrea el sa faca, asta nu stiu.

Hai odata ca te trimit olog si orb daca nu te misti odata.
Pai olog si orb nu vrea SPHEAHR?
Ba vrea, dar gasesc altul pentru.
Auzi? dar de ce vrea el asa?
CA asa vrea el, e mai interesant, a zis ca vrea sa faca niste experimente, sa vada daca se deformeaza sau nu dupa experienta asta. Plus ca o pune la incercare pe RVASTA, cica acu doua vieti l-a inselat toata viata cu unul si el n-a stiu nimic pana n-a dat coltul, Si prostanacul ala de VIDEOS, a facut basca de el cand se jucau "midos", a turbat SPHEAHR, a traversat tot centaurul, a lasat cateva zeci de pstaie si nici nu s-a dus in urmatoarea viata, s-a intors s-o vada pe aia cum si-a batut joc de el.

Pai si ce treaba are acum de vrea sa fie olog?
RVASTA i-a jurat si i-a promis ca o sa aiba grija de el in orice forma si-o sa radieze oriunde.... Miram-as, zbantuita asta nu e in stare sa stea doua zile la rand sa faca lumina si acum o sa stea o viata cu asta. Aaaa, basca i-a zis ca o eternitate o sa stea langa el, sa lumineze impreuna. Si el smecher, s-a prins, eternitatea asta nu mai are asa mult, cateva milioane si gata, si i-a zis :"Bine, dar o eternitate intreaga" Daca isi ia aia teapa si baga Domnul o eternitate de nu mai stii ce sa faci cu ea, sa te tii atunci.
Da, ma rog, nu-i problema noastra.

Auzi stii ca tu trebuie sa-ti mai alegi si rele
Pai nu mi-am ales
Nu suficiente

E , si daca nu le aleg, nu se mai termina eternitatea fara mine ?
Ba se termina, dar ti-o iei, eu as da o fuga in viitor sa vad cum stau lucrurile
EE, fuga, las ca vad eu
Foarte relaxat, ti-a prins bine sa fii copac(ce copac)? mileniul asta
Asta am fost, de-aia nu-mi amintesc nimic

Orlando

Ma mananca si citesc numai clasici, uneori sunt atata de cretina ca daca ceva e etichetat ca fiind classics eu cumpar/citesc/mananc/beau/iubesc, clasic sa fie. Sper ca exagerez si de fapt e invers, aleg si apoi realizez ca tot ceva clasic am ales.

Henyway... ajung sa citesc aceasta minunata carte - Orlando, scrisa intr-un freestyle absolut, ca e clar ca autoarea (Virginia Woolf) fie era beata, fie indragostita, fie scria pentru ea si o durea-n c...r de cititor. S-anteles, m-am chinuit cu cartea aia in toate pozitiile si pana-n ultima clipa am sperat sa se intample ceva, si s-antamplat, personajul principal are un copil, dupa care moare. De-a lungul cartii personajul asta principal ba era baiat, ba era alfa male, ba era sihastru, ba era fata, ba are aventuri cu fete, ba cu baieti, ba cu tigani, basca traieste si vreo trei secole. Eram pierduta, se-ntelege, si mai mult, se faceau tot felul de referinte in carte la niste biografii, la niste evenimente despre care nu stiam mare lucru... nimic n-am inteles, dar am tot sperat sa fie ceva de capul ei. Adica na, nu puteam sa neg dreptul autoarei de-a scrie tot ce-i bazdagaie prin cap, dar daca tot o citisem cu asa sacrificii, trebuia sa fie ceva. Si ma lasa inima sa citesc si prefata, ca de faaaaapt, cartea era scrisa pentru iubita ei si personajul principal fusese inspirat din existenta acestei iubite care avusese mai multe aventuri/relatii si "a strong marriage" si an "exuberant aristocratic life".

Ma gandeam eu asa ce accesibil si banal a devenit totul, ce tare chestie cred ca era relatia alora pe-atunci. Si-mi mai vin in minte ... (nu-s ce dracu' imi mai venise in minte ca postarea asta statea nefinalizata de vreo trei luni si mi-am facut mila de ea sa o public).

Target 1 - reached

O alta lovitura data umanitatii, keep it up princess!
Numai pentru ca am zambit unui politist si tipului de la vulcanizare nu-i motiv de lauda. Motivul real de lauda e ca in sfarsit am fost la vulcanizare si m-am dat cu bacaieta.

Inexplicabil cum uneori avem ceva ce ne retine. Ma refer amanarea unor lucruri la infinit, in cazul meu mersul la vulcanizare(service) si dusul gunoiului(va rog, sa nu mi se aminteasca de disertatie ca-mi amintesc si singura). Sunt multi care ar amana cam 80% din ce trebuie sa faca in everyday life. Cei mai multi cred ca amana sa spuna adevarul cand au gresit. In tot cazul amanarea e o solutie, dar e o solutie temporara. Poti sa amani forever, dar asta nu inseamna ca problema e rezolvata.

Revenind la motivul meu de ingamfare, am reusit sa ghibosesc bicicleta in spate, cu scaunele rabatate, desigur, si am reusit sa ma lovesc numai de vreo 4 ori, iar ceasul meu clasic cu geam de safir e de incredere, nu s-a zgariat o virgula. Greu in ziua de azi sa mai gasesti ceva de calitate, dar uite ca exista! Si-nca ceva, incercam sa facem turul gloriei de dimineata, ca seara e prea aglomerat.

Sa ne reamintim!

Ia sa bagam niste muzica tiganeasca redata cu succes de cenaclul flacara!


Eterna tema cu fata saraca si barbatul bogat:
"Te-am luat de la mata de-acasa.. si fara jupon
Ti-am luat si.. ti-am luat si .. ti-am luat si chiloti de nilon."
...
"Tu nu m-ai iubit Paraschivo..."


Saracia si speranta se-mpletesc firesc in acest din urma cantecel.

Si daca n-aveti ce face cu timpul si vreti sa va dati cu capul de perete cautati pe youtube "Sotia prietenului meu", da' nu va sfatuiesc.

Hristos a inviat!

Poate compensez cu faptul ca am ramas nesatisfacuta de la Inviere(slujba de Inviere, of course). Anul asta locatia: CIMITIR, ca avem la cine din pacate si ca de mica tot auzisem ce superb e de Inviere la cimitir, lumini, Hristos a inviat!, oua, pasca duse la sfintit...

Vorba aia la pomul laudat sa nu te duci cu sacul, cu alte cuvinte "do not have expectations" ce pana mea, imi tot zic asta de ceva saptamani deja si mi-o tot iau. Asteptarile mele, desi foarte mari nu fura, au fost spulberate, facute praf, tavalite prin pamant => neimplinite.

Balti erau!?!? Erau
Noroi era?!?! Era
Locuri de parcare erau?!?! Nu erau (am mers cu mamaia, avem o scuza, de aia am luat masina)
Microfonul lu preotu mergea!?!?! Cateodata mergea, cateodata nu mai mergea, drept urmare se-auzea cam asa:

"SI PENTRU BISerica acea.. SI PENTRU .. ei CARE cu EVlavIE SI CU CREdin.. slujesc IIIIIINTRAAAANs... ...STOS A INVia.. ....... .... PREMOArte caaaLCAAANd SI CELOR .... ... DAAARUUUUIIIINDU-le...." Dascalul canta cam anemic, te cam prindeai, desi calitatea sunetului il acoperea destul de bine si al naibii microfon, s-a auzit in el cand a zis popa: "Ia uite-l, zici ca doarme" catre nenea care tinea lumanarea principala, aia cu lumina principala.

Partea in care preotul zice Hristos a inviat! si tot clerul raspunde, iar eu ma umplu de suflet si-mi propun sa fiu un om mai bun, macar pentru oamenii plini de speranta care raspund in cor, am ratat-o pentru ca NU S-A AUZIT, am raspuns abia la al treilea apel, si ala ca asa mi s-a parut mie, ca parca atunci a zis.

Hotarat lucru, anul asta nu am meritat sa am un Paste decent. Mai grav e ca putini au meritat: frate-miu a fost la catedrala si popa a bagat caterinca in engleza pentru turisti, unchi-miu a fost la tara, el se deplaseaza mai greu, pana sa iasa din biserica, deja se alergase de trei ori in jurul bisericii, mama si tata au fost unde merg de ani si instalatia tot asa mergea, adica proast. Aud ca si doamna Elena Udrea ar fi avut dificultati in a intelege slujba din pricina tehnicii, varmiu a fost la manastire si n-a auzit nimic(asta e cea mai fericita situatie). Mi-e dor de cand eram mica si plangeam la slujba de Inviere si credeam ca a fost inventata ca sa ne faca mai buni. AAALLLLOOO, mai buni, MAI BUNI, nu mai bogdati, nu mai destepti, nu mai frumosi, nu mai smecheri ci MAI BUNI!

Arbeit macht frei!

Middle of the night, sitting on the floor, in my room, crying from doubtful reasons, enjoying my depression, feeling pity for myself, living the most personal side of my life(usually I only read a book, watch a movie, eat or navigate the internet)... On the edge of doing the most reckless things I have done in the last five years...

The phone is ringing. My team leader, which fortunately is also a good friend, so I didn't get aversion answering this call, "Are you sleeping?" "Uhmmm, no, not yet!" ... "There's this thing we have to implement tonight!" All of a sudden I'm pulled out of my (other) life and get totally involved to the current situation. "what, what happened?" Seconds before one could have sworn that I was down and there was nothing to shorten my pain, that only time has the power to heal. And yet, another demonstration that assumptions are wrong. "Do not make assumptions, do not have expectations!"(if you want your life boring and with no surprises :).

The night continued till sunrise and by the end of it I got to the conclusion that Arbeit macht frei!

QUERER

Dentro del corazon
Sin pudor, sin razon
Con el fuego de la pasion




I totally envy these people, that dance, they look good, passionate, in love and yes, I am sure they spend great nights :)! Maybe I'll give it a try with some dancing lessons, but it needs time and mood and practise and passion....

Lies I

Now I remember. He(she??) entered the classroom very decided and suddenly realizes he's in the wrong room.
"Where is George?" ("George nu mai vine") He got inspired to ask about George, his neighbour who was not in the classroom at that moment.
Hardly had he left that I started screming: "What's that, who's he, she? Is he new in our school???" Never had I seen bluer eyes and longer blond hair, one could swear he was a girl. Honestly I never got (before and after this point) the feeling that there's no other person more beautiful in the world.

And we started dating or whatever one could say about sixth grade.
Meeting during the breaks on the coridor and walking home with him (he lived in the other side of the city, poor him) went great until his french teacher decided boys shouldn't wear long hair.
"Will you still like me after I'll have my hair cut?" he kept on asking, he was really upset.
"Of course, of course!" I was lying, I knew I was lying and not a moment I thought of doing otherwise.

And again I find myself returning from school alone with the rest ten classmates that lived in the same area and speding my breaks running and screaming on the coridor and playing football.

And he's hair got longer again and no french teacher forced him to cut it anymore and he got very handsome, but less blond :), which suits him better at this age.

And princess is still ugly but she doesn't lie that easy anymore.

Princess has big plans

Come on princess, cheer up, tomorrow you'll wake up early, you'll clean the balcony (I am sure there are some dead animals in those bags full of stinky vegetables), afterwards you'll run free as a bird or ride the bike imagining you're Henry the IIIrd (do you know this guy? me neither) galoping his infinite domain...

When coming back you'll have the warm shower that will take away your stupid tent: you know you look like a gipsy, everyone told you that you look like a peruan, translation = gipsy :)). This is not bad if only it was the end of the summeeeer, nooot winteeer.

And then you'll get to work full of energy and hapiest than ever. Cut the bulls#it, princess, why would you be happy?

Aaaaanyway, is anyone betting on princess that she's gonna clean the balcony tomorrow, or at least run, bike, swim, drawn, something... I bet she's gonna sleep 'till late, "f.cnking" and swering she'll gets no time to eat, no time to try on five different outfits (this never happens thou).

Queen of hearts bets 5 bucks on princess that she'll do it! Do what?!?! Everything!

Good luck, princess! Go, princess, go.. to sleep!

“Luxury must be comfortable, otherwise it is not luxury.”

This quote is from Stefania's bolg, who found some more quotes on another site and which are actually Coco Chanels' words.

That's no add for Stef, is just that I feel it:
“Luxury must be comfortable, otherwise it is not luxury.”

Why write?

I postpone again the long detailed description of my holiday... I am already pretty sure that it will never happen.

I don't feel like writing about that but I feel like reading something I should have written and I didn't, why didn't I .... I WANT TO READ IT.

Probably somewhere in the future I would feel the same about not writing about the holiday, but I doubt it would be as bad.

1. Do not have expectations!
2. Do not make assumptions!

Mais/corn

I wanted to write about my 28th day of holiday(in order to continue with the 27th...12th...2nd,1st,0, -1, -2...). But I've changed my mind as I found something interesting(to me, at least).

In Peru I ate some incredible tasty pop-corn, which was actually roasted corn seeds, that wouldn't pop up. I brought some with me from the stores but it doesn't compare with what we had in restaurants or home made.

And what did princess think, why don't we bring them over? It's tasty... my grandmother can cultivate some of these as well, near the few ha she has already. Let's just see if it's legal.
Conclusions:

1. Some varieties they have belong to that kind of particular climate,soil, unique in the world

2. It is actully forbidden to take seeds in and out the country, especially take them to Peru Explanation: you cultivate them and the polination can turn the local ones into hibrid;

3. The country where the oldest seed of corn was found, Mexic, is threaten by monocrop and by altering the original mais because some genetic modified corn, that was introduced in the country by a company, either was specifically planted by farmers (though illegal, that plant is more resistant), either the pollen was taken by the wind;

4. Peru refused to let that kind of modified corn to be cultivated and, although people could have had short term advantage on lower costs, they preffered to protect the diversity and their independency(the company has a stipulation that they are not allowed to replant and sell it the next year unless they pay/renew the contract... that kind of stuff) - there were the locals in Cusco region that faught the most. - RESPECT!

You might find it boring, but I find it encouraging that a poor country as Peru found the power to say no to "progress" and "efficienty", it's true that some of them might understand that they live of the original traditions and even if there was no turism they could still live their way, kind of like win-win situation, as long as they keep away from the companies.




This is roasted mais, the seeds are regular, but the picture is taken too close. We ate this at a traditional "restaurant"(all of them were traditional, the ones called traditional were a bit more expensive), after tasting 20 types of wine(we visited a winery).

Few pictures

Thermal bath of 39 celsius degress at 3800m something, watching the mountains, having a cocktail...


One of the Nazca drawings....humming-bird.


Ballestas islands.


El papagallo.


Sand boarding.


Dacia in Lima!

Holiday...continued

Of course, the food we triedÑ lama and alpaca and guinee pig (beac:() and some cereals of theirs and fruit juice several times per day and tamale(which looked like sarmale to me but they were filled with lama meat and instead of cabbage there was corn leaves).

A 6 hours trip from Potosi to Sucre by train which was actually a bus and had maximum 40 km/h and would stop for anyone but the view was great!

Taking a bath in a thermo natural lake at 4000m and see mountains and hills all around and ducks and the water was better than any jacuzzi I've ever tried.

Watching the stars in Copacabana and having a view of the Titikaka lake from their cemetery.

The highest point we got was 5000m was by car, but I wouldn't imagine myself hiking - maybe a bit trekking.

Playing cards: wist, rent and playing YAHTZEE: with dice - these irish guys made us a wedding gift : five dice for yatzi.

Salty lake, lagoons, ostriches, flamingos, death puma in a village...

Hoping that we're not gonna loose the pictures(that would be the worst of them all) I have plenty of work bloggin them.
I'll come back with what I remember.

Holiday

Not much and the holiday is over, but one never knows what can might occur in the last minutes.

There were so many things that I am pretty sure that thousands of them will stay barried in the back of my memory and only very seldom in certain siutuation I´ll remember them.

Since we left home and got the apartment fluded because snow melting, we thought that was the most agitated day of our holiday. As you are probably guessing-that was not the case. Princess had a harder time than that.

Once we landed in Lima and paid 30$ for the taxi to the hotel we got lucky with the owner helping us organize the tours in Peru. I am sure it was way more expensive than just being on our own, but we didn't feel like haging around without knowing what to do. Here we got sun burned really bad. But besides it was cool to fnd out it never rains in Lima. (I had to make to here to know that).

I am definetly not going to describe all the details now, my only intention for the moment is to enumerate some main experiences and come back later on them, with pictures and what it takes.

The Ballestas Islands were nice and stinky and taking the boat felt like in a carussel. Sea lions and pinguins and birds of different kinds everywhere. The candelabre in the sand.

Sand boarding was intersting, and the buggy tour in the desert, especially that we found out they cap-size fr5om time to time. Sunset in the desert and the winery tour after which I got dizzy and happy.

One of the thingds about these countries (Peru and Bolivia) is that people don't paint the houses on the outside, entire cities and vilages look like their not finished.

At Nazca lines, after the plane trip over them, we shared a room with some swedish guys for kipping our luggage until we leave, but while we and them were away someone stole whole their money. And we felt rather guilty because there was a note for us in the door, that they left for lunch.

Seeing condors at the colca canyon and having hot springs in the rain was cool. prince and princess had altitude sickness, but they eventualy got over it.

Arequipa was nice I guess, I felt to tired and bad to enjoy, and the fact that the bolivian consulate didn;t exist anymore because the consul died and they didn't replaced him did not help(we wanted visas for Bolivia).
In Puno, at Titikaka lake we took this tour and the guide made all kind of "funny" jokes like: the lake titikaka is at the highest altitude of it's kind in the world , but in South America there is another one higher in Venezuela. He would keep repeating that in English and Spanish and laugh in both languages.

Floating islands and Quechua people and Aymara people - which only make sense to me now.

And the real adventure only starts in Bolivia. BTW the flag from Arequipa consulate as brought to Puno, and they overwritten on it :P.
We wanted to meet some friends in south Bolivia, after a 16 hours tour from La Paz, but the trip only took 31 hours in the end and the second bus had a flat tire, it stuck in the mud, almost falling aside, the driver did not care about a lady beig left behind at one af the 15 minuters stops(her luggage was still in the bus), the bolivian music was loud.

Finnally we got there and that day was a fine one, starting the 4 days tour everyting turned even more diabolic. We slept overnight in some rooms with no furniture nor anything else bus 5 stone beds and a leaking roof and cold and hell, next day one of the cars broke and we had to enjoy that room for another half a day as it was strongly raining. we left but the sweepers didn't work and I have no clue how the driver, Manuel, found he's was(sometime he would get he's head out of the window driving like this) as I couldn't see anyhing, on one side there was abrupt mountain , on the other a deep valley, and the car, 4X4 though it was slipping. The next day we had an accident in the funcking middle of the desert with another car, where you can barely meet any car ... hmmm, but there it was, we met it.

the Salty Lakes were fluded and a lot of things to see were hidden in clouds - we did see most of them in the end, but by the end of the trip Bogdan had his cell phone stolen (or he had just lost it). All this time there was not signmal for the phone anyway :).

In Potosi, the miner's town, it was cold like hell again. When getting to Sucre, not only we find out about the strike and being stuck , but also our flight from Madrid to Bucharest was cancelled.

Finally we are on the way to La Paz, Copacabana, a 19 hours trip by bus, and there's this lunatic guy, singin all the time and fixing us with his eyes, screaming we need passports because we're in his countru and he's in love and school is more important than work and he'll kill the president.

In Copacabana is rather cold and no sun bathing for me still, only the face and arms as a true farmer.

There are way to many missing things, like this guy shaving himself on the street, in Lima....

Stuck in Bolivia

Sooo, the plan was not to post things on blog until I get home, view the pictures and rebuild the puzzle with all the memories.

But since not all runs as planned I'll just post some now.
I am STUCK in SUCRE, Bolivia. They have a strike, the drivers have a strike, the goverment decided to take the driver licence for good if they find you drunk and they guys don't agree(I don't either). As a consequence all roads are blocked until Saturday. We should have been in Copacabana, near Titikaka lake, by that time, having massages and enjoying our last days of holiday. But here might be fun as well. We didn't get to drink, party, dance, smoke anything this holiday so we'll just do it now.

Before finding out this news we were planning to do the paragliding, hiking, horsebackriding tour, but it involves coming back by car and IT IS BLOCKED, EVERYTHING IS BLOCKED.

Today we came from Potosi to Sucre by train, a 6 hours trip in the most beautiful countryside wild landscape I have seen until now. Can you imagine the sheeps not getting out of our way and the maximum speed we reached was 45-47km/h :)?
I'll post the pictures sometime, hoping they will be elevant.

But we survived all the nice things , all the bad things until now, we'll survive this strike :). Otherwise we'll just get later at the office - I wonder if I will ever be stressed at the office again. I know I prefer it to the poverty here.

Printesa pleaca in cateva minute si lasa in urma inundatie in casa si toate. La intoarcere sa regasesc numai ce-i bun.
A fost o perioada cu multa bucurie si cu multa tristete(Getuca sa-ti fie bine acolo!),cu petreceri cu oameni dragi care sunt in preajma si cand ninge si cand e distractie si cand e mai greu.
Concluziile le trag la intoarcere acuma imi iau chiparosul,frumosul,neasemuitul meu print ii pun o funda rosie si plecam la colindat si prin alte locuri. La ei o fi mai bine, mai frumos, mai putin greu? Nu stiu inca, o va spun!

Am devenit cam fragila emoitional de cand cu verigheta :p. As vrea sa spun ca iubesc, va iubesc. Numai de bine sa auzim!

Vacanta mare

Nu mai e mult si imi iau o vacanta mare cat vacanta mare(aia de la facultatea de medicina, ca stundetii de-acolo prind si ei o luna jumate de vacanta).

Da, nu stiti?!?! O luna jumate starting this end the week o sa am alte preocupari, o sa imi fac griji de cum o sa-mi stea machiajul, de cum o sa se descurce lumea sa ajunga la eveniment, de cum e mancarea, de bilete de avioane, bagaje, itinerarii, fotografii, hoteluri, vaccinuri, ambasade si multe altele, dar nu de ora la care ajung la servici, de mail, de SVN si ce mai dreg eu pe-acolo.

Ma simt un pic ciudat ca parca nu pot sa-mi ies din ritm si-mi las colegii incarcati, dar stiu/sper sa-mi treaca repede, din primul weekend. Unora li se pare imposibil sa aiba ei foarte multi bani, nici nu ar sti ce faca cu ei daca i-ar avea asa deodata. Asa simt, ca si cum urmeaza sa am bilioane de trilioane de vacanta! Pare imposibil.

Imi doresc sa fie o vacanta frumoasa si daca o sa fie o sa va sfatuiesc si pe voi sa va luati!

New blog

Fat-Frumos crestea-ntr-o zi cat alti-ntr-un an si-ntr-o saptamana a murit...
Am citit asta pe blogul asta si pentru ca a smuls din mine un chitait spontan - amuzament maxim ce se intampla pe nepregatite, m-am hotarat sa il adaug la lista de bloguri. Eu am ajuns la el dupa ce am citit (pentru prima data) cateva posturi ale lui Badea, Mircea, blogul acestuia din urma nici nu cred ca o sa-l revizitez curand si nici in lista de bloguri favorite nu-l adaug :P.

Iubesc momentele in care deodata ma napadeste rasul. Mi-e teama numa sa nu se intample ceva, ca atunci cand te misti brusc si-ti sucesti o vena. Mi s-a mai intamplat si de curand, am auzit o faza cu imbracaminte stil leopard :)))...

La ce se gandeste lumea cand rade din senin?!?!

Se mai intampla sa rada ca prostul, din senin, in plina strada si nici sa nu se poata opri.
Mi-am amintit ca luna trecuta, cand era viscolul mai puternic, a coborat Bogdan in parcare si a observat ca masina de langa PUP aka Ceedulica (asta-i masina noastra) era plina cu zapada... Uitase omul geamul deschis, fix pe-ala de unde batea mai rau crivatul.

Pe moment, atunci, mi-a parut tare rau de el. In seara asta mi-am aruncat o privire la Volkswagenul lui si mi-am amitit cum fu el plin ochi de nea si ma podidi un ras de m-am intors in masina sa nu ma vada vecinii. Sa te trezesti asa de dimineata sa-ti gasesti masina plina de zapada si pe interior si pe exterior nu-i putin lucru. Bine ca n-a lasat nimeni vreun geam la apartament deschis, sa nu mai poti deschide usa de namete!

Ce ne facem?!?!

Duminica parc-aveam licurici în fund. As fi vrut sa alerg de nebuna, sa sar pe o capita de fan, sa ma dau de-a rostogolul in iarba... nu stiu, sa fac ceva asa, pe negandite. PAC! Imi amintesc ca am o bicicleta nefolosita in fata usii si mi se face ma nene o pofta de pedalat asa in dorul lelii, cu gandurile mele. Si-asa m-as fi dus o tura doua daca nu-mi aminteam de dragii de caini.

Solutia ca puteam sa merg in parc (cu bicicleta) nu se pune, ca mie nu imi incape bicicleta in masina, nici n-aveam asa mult timp la dispozitie plus ca pofta era atunci, nu mai tarziu. Nu sa conduc si apoi sa ma biciclesc.
Si nici sa ma lupt cu ei, sa ma inarmez cu salam si bate nu se ia in considerare, ca eu voiam sa ma gandesc la ale mele nu sa ma joc de-a ninja cu Azor.

Si uite-asa mi-am mai infranat o dorinta arzatoare. Pacat de ea ca-i legala, de bun simt si nu deranjeaza pe nimeni. Inteleg sa-mi infranez pornirile de-a apasa pedala sa treaca acul de 33,3m/s si sa ma opresc cand imi vine sa arunc pumnul intr-o directie si injuratura in alta si sa ma fortez sa ma trezesc dis-de-dimineata sa merg la munca, dar sa nu ma pot da eu cu bicicleta mea prafuita pe-acolo prin comuna! Macar de-ar fi singurul loc in situatia asta!

Decat sa fug de problema as vrea s-o iau de coarne s-a rezolv, dar nu stiu de unde s-o apuc. Mai rau e ca nici nu-mi plac animalele, nu in sensul in care visez sa am grija de o herghelie de caini, nu m-as putea dedica lor in asa hal. Dar dintre cei care sustin sus si tare ca tin la animale poate-or face si ei un pustiu de bine sa aiba grija in alte locuri de catelusi, pe unde nu-i bate nici ploaia, nici vreo janta de masina, nici asa multe gunoie, boli...

Pe bune acuma ce solutii avem, cat de mare trebuie sa fie o campanie? Ce facem cu ei? Cum educam oamenii sa nu-i mai dea in strada (necastrati), ca sa nu se mai inmulteasca? Ce ne facem oameni buni?

Planuri pentru la anu

Fac cum fac si nu sunt omul pe care il astept, asa ca, in fiecare inceput de an imi mai dau o sansa, imi fac un nou itinerariu, basically variatiuni pe aceasi tema: sa fiu mai intelegatoare, as in sa fiu mai putin dura, sa fac bine ce fac, daca nu sa o las balta din prima, sa ma plang mai putin and list can go on.

Printre planurile ce se pot masura usor, nu fac parte cele cu vreau sa vad Honolulu, nici ca vreau sa vad cum se traieste in Siberia, nici nu ma intereseaza cate certificari o sa-mi iau, nici daca-mi termin disertatia anul asta, nici daca mai acopar din rate sau, din contra, fac alte datorii, nici daca o sa imi mobilez pana la urma casa in intregime, nici macar nu-mi propun prea strict sa ma dau de-a dura sau de-a inaltul cu parapanta.

Targetul pe anul asta consta din urmatoarele lucruri pe care as face bine sa le respect si sa fac tot ce-mi sta in putere:
- imi pun tablouri pe pereti in casa si o mai inveselesc;
- merg la scos cartofi cu ai mei;
- imi petrec toata perioada sarbatorilor de iarna in Neamt;
- imi iau masina de cusut (nu imi propun sa si invat sa o folosesc, las asta pentru 2011 :P);
- trag de mama sa vedem cum o scoatem la capat sa ii gasim o viata mai putin grea.

Si daca va intrebati de ce nici un plan legat de noua mea stare civila, de noile schimbari de prin viata, e pentru ca astea se par ca vin din inertie si le tratez cu toata seriozitatea, tot din inertie.

Si de ce la scos cartofi? Pentru ca atunci nu-i nici prea cald nici prea frig, nici nu ploua (dha, ca nu sta nimeni in ploaie sa scoata cartofi). Oamenii nu sunt nici prea blazati, nici prea stresati, munca nu-i nici degeaba, dar nici prea serioasa. Lumea se ajuta reciproc, se reintalnesc unii cu altii, fac glume, povestesc vrute si nevrute, se mananca pe patura, cala picnic, ce aduce fiecare si mancarea-i tare buna, nici prea grasa, nici de dieta si nici nu se pune pe solduri, ca, vorba aia, ai activitate. Te simti util si fericit, fara responsabilitati, fara vreo asteptare materiala. Scormonitul prin pamant aduce mult a copilarie cand iti bagai mainile adanc in nisip, prin noroi, prin balta, prin buruieni, in zapada. Te apropii de pamant si vezi tot felul de animalute mai mult sau mai putin placute privii. Caii sau masinile de scos cartofi alearga pe camp.Dealuri peticite, stanci vechi de cand lumea se uita la muritorul de tine, cum stai aplecat peste tarana... oare cati ca mine or mai fi vazand?

Na ce sa mai zic, anul nou sa-mi aduca liniste, sa fiu impacata cu mine, iar tuturor, sa le fie bine!